Vreau sa salut pe toti cei care au contribuit la prima emisiune si comentariile pe marginea cartii “Imnuri Crestine 2006″. Intrucat am fost invitat sa fac parte din comisia de redactare a acestui volum, ca muzician laic, voi aborda cu precadere partea muzicala, prin prisma pozitiei pe care am ocupat-o. Comentariile sau precizarile in legatura cu textele se limiteaza doar la acele aspecte pe care le-am cercetat personal sau de care am avut cunostinta din lucrarile comisiei. Asadar, acestea sunt partiale. Benoni Catana a compilat si postat pe site-ul d-lui o analiza detaliata a criteriilor de abordare a textelor. Orice intrebare sau nedumerire legata de structura organizatorica, metodologia, modul de operare, sau de finantarea proiectului trebuie adresate forurilor oficiale ale Uniunii de Conferinte.
Trebuie sa recunosc ca am fost surprins de modalitatea de atacare a acestui subiect de catre organizatorii emisiunii. Din start au fost evidente trei carente majore: 1. La emisiune nu au fost invitati membri echipei de lucru (desi a fost stratagema declarata a emisiunii), care ar fi putut oferi date concrete si documentate asupra punctelor in discutie. Aceasta lacuna a dus la proliferarea multor inexactitati, falsuri, mituri si speculatii; 2. La emisiune au fost prezenti interlocutori ai unei singure opinii, prezentand o perspectiva unilaterala. Chiar daca nu au fost reprezentanti ai echipei de lucru, in spiritul echitatii, era nu numai indicat, dar obligatorie o reprezentare a cel putin doua puncte de vedere asupra cartii; 3. Din nefericire, si moderatorul si invitatii au fost nepregatiti temeinic pentru analiza la care s-au angajat. Ca dovada (pe care o expun mai jos), multe dintre cantarile pe marginea carora s-a facut atata caz ca au fost excluse din cartea noua, in realitate apar in Imnuri Crestine 2006, dar cu primul vers schimbat, sau cu o versiune noua de text.. Altele s-au autoeliminat prin nefolosire, altele erau eminamente pentru cor sau solistice, iar altele sufereau fie de hibe muzicale intrinseci, fie de intonatia defectuoasa a maselor, intiparita de-a lungul anilor si care a fost socotita de necorijat. De asemenea, insistarea pe problemele de copyright, in absenta completa a intelegerii conceptului, cat si a legilor in vigoare, au portretizat o situatie cu totul denaturata a realitatii.
Un proiect de amploarea cartii Imnuri Crestine 2006, desi deopotriva apreciat si ridiculizat, necesita o tratare cu tot simtul responsabilitatii, arborat deopotriva de catre interlocutori, cat si de catre persoanele care posteaza comentarii la emisiuni (de multe ori sub pseudonim). Desi am apreciat faptul ca se abordeaza subiectul cartii de imnuri, n-am putut ramane neintristat de spiritul in care prea multi se complac, si anume cel al ridiculizarii, al atacului la persoana, al procesului de intentie, al batjocurii. Acestea nu ar trebui sa-si aibe locul intre oameni, dar mai cu seama intre crestini. Nicio partida (proponenta a unei anumite solutii) n-ar trebui sa recurga la aceste “tehnici” combative sau stratageme care sa frizeze calomnia. Nici unii, nici altii nu suntem perfecti, iar opinia noastra nu va fi ideala, oricare ar fi partea de care ne aflam intr-o disputa.
In orice chestiune exista cel putin doua pareri opuse si avem nevoie de onestitate si de respect pentru valentele pozitive ale parerilor altora. Vreau doar sa subliniez, printr-o comparatie, ca atacurile miselesti sunt apanajul teroristilor, nu a unei armate legitime. Avem nevoie sa recunoastem ca in fiecare pozitie exista cel putin un punct de vedere valid. Avem datoria de a ne respecta reciproc pentru aceasta, ca impreuna madulare ale trupului lui Hristos. Sa mergem mai departe chiar si sa recunoastem ca, in ciuda diferentelor de opinie, avem o dorinta comuna, de a contribui la oferirea unui produs care sa aduca slava lui Dumnezeu si sa slujeasca nevoilor diverse ale bisericii. Pot sa atest ca, din toate datele pe care le am, aceasta a fost si dorinta comisiei care a lucrat la redactarea cartii de imnuri.
Asadar, sa nu ne imbatam cu iluzia ca vom putea scoate o carte de imnuri care sa multumeasca toate doleantele, oricare ar fi ele. Au existat intotdeauna pareri contradictorii despre ceea ce constituie o carte de cantari ideala. Din punct de vedere muzical, istoria remanierii cartii de cantari Imnuri Crestine 1926, cu suplimentele ei, a fost plagata de acerbe neconcordante intre partida conservatorilor si cea a liberalilor, a acelora care doreau sa pastreze aproape intacta mostenirea imnologica si muzicala a inaintasilor, in opozitie cu cei care doreau o reformare radicala a acelei mosteniri. De aceea (si datorita regimului comunist) nu s-a facut nimic timp de decenii. Acesta a fost cazul in 1970-1971, cand membri comisiei (Arthur Irimia, Cezar Geant?, Marin T. Pârvan, Constantin (Titi) Petcu, Paul Preda, Gabriel Vasilescu si altii) n-au putut ajunge la un numitor comun in ceea ce priveste conceptul de carte de cantari. La sfarsitul lui 1981, la initiativa lui Cear Geanta, Uniunea de Conferinte a convocat o comisie care sa studieze si sa elaboreze principiile calauzitoare ale muzicii in biserica Adventista, ca ecou al declaratiei similare adoptata de Conferinta Generala la sesiunea din Dallas, Texas, 1980. Aceasta comisie a fost formata din muzicieni, pastori si persoane din conducerea bisericii, ca Vilhelm (Vilmos) Moldován, Lucian Cristescu, Cezar Geant?, Adalbert Orbán, Mihai R?ducanu, Constantin (Costel) Tolici, Gabriel Vasilescu, Benone Burtescu si Lucia Thomas.
Istoria editiei curente isi are inceputul in luna ianuarie 1988, sau poate chiar cu putin mai inainte. La acea data, Uniunea s-a angajat sa lucreze la o noua editie a cartii de cantari. Comitetul Uniunii, sub conducerea Presedintelui Dumitru Popa, au desemnat o echipa de lucru, sub conducerea Secretarului de Redactie al revistei Curierul Adventist, Adrian Bocaneanu, formata din Octavian Coconcea, Lucian Cristescu, Gabriel Dumitrescu, Cezar Geant?, Adalbert Orbán, Constantin (Costel) Tolici si Gabriel Vasilescu. Au fost stabilite principiile si criteriile de lucru si au fost impartite responsabilitatile. S-au analizat cartile de imnuri si colectiile pentru coruri existente.. In acelasi timp s-a lansat un sondaj de opinie in mai multe comunitati din tara, pentru stabilirea frecventei utilizarii imnurilor pentru comunitate. Timp de 12 luni reprezentantii comunitatailor respective au raportat care numere se canta si de cate ori intr-un an. Aceste comunitati au fost Arad, Bac?u, Br?ila, C?l?ra?i, Cluj-Napoca, Craiova, Darabani, Ia?i, Media?, Piatra Neam?, Roman, Sibiu, Viile Noi, Viziru, plus inca doua comunitati din tara (la care nu mai am numele) si doua comunitati din Bucuresti. In urma acestor statistici, comisia a stabilit care dintre cantari vor face parte din noua colectie si care vor ramanea in cartea veche. Un total de 280 cantari pentru comunitate au fost selectate si 33 pentru copii. Au mai fost propuse 54 pentru colectie corala mixta, 10 pentru barbateasca, iar 197 au fost socotite ca fiind nefolosite, foarte rar folosite sau material muzical substandard, unele prea dificile pentru congregatie din cauza facturii solistice sau instrumentale. Aceasta lista a fost revizuita in 1996, 1997, 1998.
Eu am avut o preocupare pentru identificarea surselor imnurilor premergatoare inceperii proiectului oficial. Cam din 1986, m-am apucat sa alcatuiesc o concordanta intre cartile de cantari adventiste in limbile romana (toate colectiile existente), germana (3 editii), engleza (4 editii) si franceza (o editie). Ulterior aceasta concordanta avea sa fie largita, cuprinzand alte limbi si alte denominatiuni. Am folosit cu succes aceasta concordanta, scrisa in creion, pana in acest an, cand am terminat de scris teza de doctorat, intitulata “The Making of the Hymnal, ‘Imnuri Crestine 2006,’ in the Context of a Century-old Hymnological Tradition in Romania” [Alcatuirea imnologhionului 'Imnuri Crestine 2006' in contextul unui secol de traditie imnologica adventista in Romania], (Seattle, Washington: University of Washington, 2009). In aceasta lucrare ampla (700 pagini) prezint traditia imnologica adventista mondiala, cu cele trei ramuri (americana, britanica, germana) care au avut, in opinia mea, inrauriri cruciale asupra colectiilor imnice nationale. Am mentionat colectiile din aceste traditii si am aratat cum au influentat editiile romanesti ale Imnurilor Crestine. Urmatorul capitol trateaza dezvoltarea imnologiei adventiste romanesti si prezint cele circa 110 colectii muzicale aparute in biserica adventista din Romania si diaspora, in decursul unui secol, in contextul lor istoric. Al treilea capitol se refera la procesul de alcatuire a cartii curente, Imnuri Crestine 2006, cu sugestii de imbunatatire, actualizari si corecturi la partea muzicala si editoriala pentru o potentiala editie a 3-a. Tot in acest capitol descriu descoperirile imnologice pe care le-am facut ca urmare a cercetarii personale si ca urmare a colaborarii cu Societatea Imnologica Americana, cea Britanica, cea Europeana, cat si nenumaratele biblioteci cu care am corespondat in lumea-ntreaga pentru documentarea surselor. Desi unele din aceste cercetari le-am incorporat in IC-2006, multe le-am facut intre 2007-2009. Lucrarea contine numeroase tabele (incluzand cantarile aparute in revistele denominationale adventiste romanesti, lista tuturor modificarilor muzicale operate in IC-2006 fata de original), indexuri (incluzand tabla de materie a tuturor editiilor existente ale Imnurilor Crestine si a altor colectii istorice) si o bibliografie bogata. Sugestiile de corectari muzicale si de corectare si actualizare a informatiilor de subsol pentru o posibils editie a 3-a, constituie obiectul unui capitol distinct.
O istorie completa o puteti gasi in lucrarea sus-amintita. Nu-mi permit aici sa devolt ce am tratat intr-o lucrare atat de ampla. Ma voi rezuma doar la problematica atinsa in emisiune. In continuare voi prezenta punctele de vedere ale comisiei, iar unde nu am informatie, pe cele personale. Sunt deschis la orice dialog respectuos si constructiv. Va asigur de reciprocitate.
————————-
Pavel: “Mie mi-a parut bine ca in sfarsit a aparut. In 2006 este scris pe coperta de deschidere a cartii. Stiu ca s-a lucrat la o noua carte de cantari din 1986. De atunci stiu eu. S-a oprit, au fost probleme nu din afara bisericii care au determinat stagnarea lucrarilor pentru noua carte de cantari si s-a pornit in pas vioi dupa 1990. Dar eu stiu de lucrul la acesta carte inainte de 1989. Sunt 20 de ani de cand stiu eu. Nu vorbesc de ele (motivele). Faptul ca aparut este un lucru bun.”
Deci, ca sa reiau firul cronologic al lucrului la carte: s-a lucrat initial intre 1988-1989 (practic doar un an, la imnurile vechi), dupa care s-a oprit. Apoi s-a reluat abia in 1996, datorita prioritatilor de reorganizare ale bisericii dupa 1990. Din 1996 pana in 2000 s-a lucrat intens. Ca urmare s-au editat culegerile de 52 de imnuri noi (martie 1998) si cea de 100 (aprilie 2000). Apoi in 2001-2002 a fost o perioada de mic randament, dupa care s-a reluat in 2003 cu un nou avant, 2004-2006 fiind perioada de maxima efervescenta si finalitate. Procesul editorial s-a incheiat la mijlocul lunii noiembrie 2006, iar cartea a iesit de sub tipar la 15 ianuarie 2007. In aprilie-mai, fiiindca se epuizase prima sarja, s-a mai scos o editie, numita a 2-a, in care s-au operat doar cateva corecturi gramaticale si de scriere, cat si unele editoriale, ca de ex. la editia fara note, s-a adaugat categoria tematica in susul fiecarei pagini si indexul tematic. Eu n-am fost anuntat ca se pregateste aceasta noua editie, asa ca nu s-au facut corecturi la partea muzicala (regretabil).
Noua carte de imnuri adventista franceza, “Donnez-Lui la Gloire!” a durat mai multi ani decat cea romaneasca, si anume intre 1991-2007 (martie). Am apreciat-o ca pe un act de onestitate faptul ca in prefata ei au avut taria sa spuna, printre altele:
“Comisia s-a apucat de lucru in noiembrie 1991, intr-un climat de bunavointa in care se renunta la atitudinea rigida si dogmatica. Este o realizare cand spunem de cate ori, in ce priveste muzica, cearta dintre traditionalisti si moderni este mereu gata sa reapara. Investigatiile (lucrarile) s-au desfasurat cu dorinta de a largi repertoriul si stilurile, de unde caracterul variat al culegerii prezentate sub titlul biblic “Dati-I Lui slava!” (Apoc. 14,7)
“Stim ca acest volum este foarte asteptat in bisericile noastre. Ceea ce speram, este ca el sa gaseasca o primire favorabila printre credinciosii nostri. Noi ne-am pus aici toata inima si competentele noastre, care de fapt s-au acumulat si s-au dezvoltat pe masura ce lucrarea noastra a avansat. Durerile noastre, oboselile noastre si uneori momentele noastre de delasare sunt astazi uitate si speram ca rezultatul (muncii noastre) va aduce cu adevarat slava Dumnezeului pe care-l servim.”
“O parte din colectia precedenta, Hymnes et Louanges, a fost pastrata, cu unele modificari ale textelor sau ale armonizarilor. Am tradus sau adaptat cantari provenite din multe alte tari, am acceptat sau am creat noi insine piese noi; cei care nu se credeau capabili, au reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se descopere a fi poeti sau compozitori.”
Este opinia mea ca aceste randuri sunt valabile si pentru editia romaneasca prezenta. Au existat si momente sau perioade de delasare, de oboseala pshihica inerenta, mai ales ca greul lucrului a cazut doar pe cateva persoane. Dar Dumnezeu ne-a ajutat sa iesim la capat.
In total, editia romaneasca a durat 10 ani (1996-2006), iar daca scadem cei aproape doi ani de ineficienta (2001-2002), 8 ani, iar daca vrem sa adaugam si anul initial (1988-1989) 9 ani de lucru efectiv si sustinut. Editia germana “Wir loben Gott” a durat 9 ani, intre 1973-1982. Editia americana “The SDA Hymnal” a durat efectiv 5 ani (1981-1985), desi inceputul partial dateaza inca din 1970. Pentru edificare in legatura cu aceasta din urma, cititi articolul lui Wayne Hooper, “The Making of the Seventh-day Adventist Hymnal” in linkul http://www.iamaonline.com la SDA Music History.
Trebuie precizat totusi ca la cartile de imnuri germana si americana, volumul de traduceri al textelor a fost foarte redus, fiindca ei aveau majoritatea pieselor lor selectate din patrimoniul lor national de imnuri. Aceasta contrasteaza cu volumul extrem de mare de traduceri realizate pentru cartea romaneasca. Deci mai mult timp necesar. Apoi aceste traduceri au fost slefuite in timp. Pana si in ultimele zile mai era cate ceva de retusat. Bineinteles ca oricand se mai poate imbunatati cate ceva. Dar, a trebuit sa se puna punct la stadiul la care au fost.
————————-
“Numerele schimbate. Trebuiau pastrate numerele vechi”:
R: Nu exista doua editii succesive ale cartilor de imnuri editate de vreo confesiune sau chiar non-denominationale, oriunde in lume, care sa pastreze aceleasi numere ale cantarilor ca la editia precedenta. N-am vazut nici un asemenea exemplu in miile de colectii pe care le-am conspectat. Aduceti macar un exemplu (in afara de “Imnurile AZS”, Loma Linda, California, 1990).
Cartea veche de imnuri era organizata pe capitole tematice. Ar fi insemnat ca imbogatirea acestor capitole sa nu se poata face in mod natural, din cauza c-am fi constrasi de pastrarea numerelor vechi. Ar fi nevoie ca adaugirile sa se faca intr-o alta sectiune separata, organizata la randul ei pe capitole tematice, si am avea astfel fiecare tematica impartita in doua sectiuni, in doua locuri distincte pe parcursul intregului volum. In plus, in cadrul sectiunii cartii vechi, vor mai trebui “umplute” golurile numerelor la care se renunta din motive vadite de incompatibilitate cu cerintele cantului congregational. Metoda este lipsita de practicalitate si de tinuta editoriala.
————————
“Sondaje de opinie”:
R: Colectiile de 52 si 100 au fost concepute cu doua motive in minte: de a oferi material nou comunitatilor, dar si pentru testarea cantarilor. Ca rezultat al feedback-ului primit, s-au operat modificari la texte si la format. In colectia de 100, 10% au fost cantari cu care congregatia era deja obisnuita din prestarile corurilor. E adevarat ca nu a fost scoasa nici o colectie in care sa fi fost testate schimbarile la textele din cartea veche.
————————
“Sufragiu universal pentru evaluarea colectiei”:
R: Ar fi o idee buna.
————————
“Muzicieni si poeti consacrati nu au fost consultati, atrasi spre proiect.”
R: Acest punct s-a discutat partial.. Benoni Catana a discutat partea literara si a oferit o lista de poeti solicitati, majoritatea avand contributii in cartea de imnuri.
In faza de inceput a reluarii proiectului, in 1997, a fost cooptat un numar larg de muzicieni (15) si poeti (8), din toata tara, constituiti in “Comisia consultativa de analiza si propuneri”, iar materialul selectat pana la ora aceea a fost supus votului. E adevarat ca in etapele de largire succesiva a repertoriului, in 1998, 1999, 2000, 2004 si 2005 intreaga comisie consultativa nu a mai fost convocata, recurgandu-se doar la comitetul muzical restrans, care a fluctuat in decursul anilor, incluzand la un moment dat sau altul, in afara celor 5 din comitetul editorial, pe Adalbert Orban, Cezar Geanta, Nicusor Gheorghita, Adrian Stroici, Stefan Tajti.
Iata numele celor din Comisia consultativa de analiza si propuneri, in ordine alfabetica: Benoni Catan?, Magdalena Cosma, Petre (Petric?) Cosma, Lucian Cristescu, Desideriu Faluvégi, Valeriu Fâr?al?, Cezar Geant?, Nicu?or Gheorghi??, Sigilda Graur, Florin L?iu, Adalbert Orbán, Cornelia Orbán, Cornel Pan?, Ioan (Ionel) Pascu, Felician Ro?ca, Petre (Petric?) Sima, Adrian Stroici, ?tefan Tajti, L?cr?mioara Tajti-Ionescu, Carmen Teio?anu, Constantin (Costel) Tolici, Gabriel Vasilescu. In anumite perioade de activitate ale comisiei, urmatoarele persoane au facut si ele parte din echipa de lucru: muzicienii Liviu Barbu, Mihai Marinescu, poetii Ioan Buciuman, Octavian Coconcea, Vasile Fere?teanu.
———————–
“Analiza obiectiva a acestui proiect nu s-a facut.”
R: Ar fi trebuit sa fi fost supus la un sufragiu mai larg, dar tot ce s-a facut a fost sub imperiul grabei: “Biserica asteapta de atata timp cartea. Nu e timp pentru nimic altceva.” E adevarat ca biserica astepta, dar s-a motivat ca daca se supune unui scrutin mai larg, s-ar tergiversa lucrurile, parerile fiind impartite si ar fi fost nevoie de mai mult timp ca sa se produca schimbarile propuse, daca se ajungea la un consens, timp care era impotriva amanarilor de orice fel. Se simtea povara urgentei si iminentei scoaterii cartii de sub tipar, ca “sa fie pusa in mana poporului”.
———————–
Constantinescu: “Niciodata nu a existat o revizuire a cartilor de imnuri la alte natiuni (germane sau engleze). Cartile americane nu schimba limbajul vechi, nu se ating de el (thou, thy, yonder).”
R: Inexact. Pe masura ce inaintam in timp, se observa o incidenta tot mai mare ale acestor schimbari textuale, care sa corespunda cu limbajul curent sau cu ideologia la moda. Daca la alte confesiuni se fac schimbari nu doar firesti (thou=you, thy=your, thine=yours, limbaj inclusiv etc.), ci si ridicole (evitarea completa sau inlocuirea pronumelor personale masculine atribuite Dumnezeirii, cu numele lui Dumnezeu ex. “He” inlocuit cu “God” si altele asemanatoare sau chiar si mai deocheate), in confesiunea noastra s-a recurs doar la modificari textuale minore, pana la ora aceasta. In consecinta, si in cartile de cantari engleze si germane au fost facute modificari la texte in editii succesive, mai ales in cele moderne, e adevarat nu atat de radicale ca si in cartea noastra.
Pana la urma si Biblia are mai multe traduceri intr-o limba data, diferite in exprimare, unele mai poetice, altele mai directe, unele arhaice (pentru noi, fiindca la timpul lor erau contemporane), altele in limbaj contemporan noua… Va rog sa cititi pertinenta prefata la The Holy Bible, New King James Version, Copyright © 1990 by Thomas Nelson, Inc. (A propos de copyright pe Biblie: e corect? Oare de ce? Vedeti comentariile de la subiectul “Copyrightul si domeniul public” de mai jos)
Va rog sa consultati in aceasta privinta si editiile germane AZS “Zions-Lieder”, Battle Creek, 1893, “Zions-Lieder”, Hamburg, 1907, “Zions-Lieder”, Hamburg, 1935, “Wir loben Gott”, Hamburg, 1982 si editiile americane “Hymns and Tunes”, Battle Creek, 1886, “Church Hymnal”, Washington, D.C., 1941, “SDA Hymnal”, Washington, D.C., 1985. Editiile ultime (1982, 1985) contin cu precadere mai multe modificari decat cele de la mijlocul secolului al XX-lea.
Daca doriti sa vedeti un exemplu de transformari mai radicale ale textelor in limba engleza, va rog sa consultati “The New Century Hymnal”, Cleveland, Ohio, 1995. Introducerea descriptiva a procesului si ale principiiilor schimbarilor, poate fi citita la urmatorul link: http://www.ucc.org/assets/pdfs/intro.pdf
———————–
Copyrightul si domeniul public
Constantinescu: “Cartile de cantari nu au copyright, ele sunt in domeniul public.”
R: Incorect. Copyright-ul nu este un moft, ci este un drept acordat de lege. Chiar il provoc pe Edi SA-MI ARATE O CARTE DE IMNURI CARE NU ARE COPYRIGHT. Daca exista, ele sunt raritati absolute.
Exista doua aspecte aici:
1. Copyright pentru piese individuale: Din momentul in care o opera de arta (muzicala, literara, plastica etc.) are o forma fixa, ea capata in mod automat copyright (drept de autor), chiar daca poarta inscriptia respectiva sau nu. Autorul are dreptul sa controleze reproducerea, modificarea (in cazul muzicii: aranjament, armonizare, orchestratie) sau folosirea acelei lucrari pe baza permisiunilor acordate, cu sau fara vreo compensatie financiara.
2. Copyright pentru compilatii: Fiecare colectie este unica in continut si modul de aranjare, iar compilatorul are automat drept de copyright (drept de autor al colectiei, in acest caz)..
Dupa o perioada de 70 de ani de la data copyright-ului (incluzand si reinnoirea lui, conform reglementarilor curente), lucrarea respectiva trece in domeniul public. O lucrare in domeniul public poate sa fie folosita, transcrisa, aranjata, armonizata etc. fara vreo reglementare sau fara obligatii financiare catre autor. Autorii pot ceda drepturile lor editurilor contra cost sau fara pretentii banesti. Daca un autor alege sa elibereze lucrarile sale in domeniul public, acestea pot fi modificate si folosite fara acordul lui prealabil.
Recomand a se consulta urmatoarea pagina web a Music Publishers’ Association of the United States, cu linkuri catre pagini de specialitate in ce priveste copyrightul (Legea dreptului de autor): http://mpa.org/copyright_resource_center. De asemenea, pentru reglementarile romanesti, care reflecta legile de copyright international European, vizitati pagina UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania-Asociatia Drepturilor de Autor), care prezinta Legea 8 a Parlamentului Romaniei, din 14 Martie 1996, cu modificarile aduse in 2006 acestei legi, la http://www.ucmr-ada.ro/fisiere/legislatie_legea8.pdf, unde se precizeaza foarte clar cine constituie subiectul, care este obiectul, care este continutul si durata dreptului de autor, limitele exercitarii acestui drept, cesiunea drepturilor, contractul de editare, contractul de executie muzicala etc.
In lumina celor de mai sus si vorbind strict prin prisma drepturilor de autor, textele din cartea veche, avand o vechime de cel putin 80 de ani, sunt in domeniul public, deci pot fi modificate fara aviz prealabil din partea nimanui. Chiar si lucrarile contemporane scoase in domeniul public pot fi modificate fara permisiune prealabila. Bineinteles ca acum intervine un alt criteriu, cel al respectului pentru creatia autorilor, fie inaintasi, fie contemporani.
Chiar si editiile mai vechi ale Imnurilor Crestine au avut copyright si s-au obtinut permisiunile de rigoare pentru a fi publicate. Notita despre drepturi se afla pe verso-ul paginii de titlu, formulata in felul urmator:
Editia a IV-a, Bucuresti, 1922: “Toate drepturile concedate Societatii Cooperative ‘Cuvantul Evangheliei’. Reproducerea, fara incuviintarea Societatii de Editura, este oprita.”
Editia a V-a, cu note, Bucuresti, [1926]: “Toate drepturile sunt concedate Societatii Cooperative pe actiuni ‘Cuvantul Evangheliei’. Reproducerea, fara incuviintare este oprita.”
Editia a X-a, Bucuresti, [1946]: “Toate drepturile sunt concedate Societatii Anonime ‘Graiul Literar’. Reproducerea, fara incuviintare, este oprita.”
Nici unul dintre colaboratorii romani cu texte, traduceri, compozitii, armonizari sau aranjamente incluse in “Imnuri Crestine 2006″ nu a fost remunerat financiar, toti acestia acordand permisiunea bisericii de a folosi creatiile lor fara nici o pretentie baneasca. Pana si multi detinatori ai drepturilor de autor din strainatate au acordat permisiunea lor in mod gratuit. Aceasta a ajutat mult la stabilirea unui pret extrem de convenabil la produsul finit. Editura “Viata si Sanatate” a facut tot ce s-a putut mai bine ca sa ofere cartile la pretul cel mai mic posibil, ca sa nu fie o piedica pentru membri in a o cumpara. Evident ca nu detin toate datele, dar ceea ce am afirmat este adevarat.
———————-
“Lipsa de respect fata de pionierii nostri. Limbajul arhaic valoros trebuia retinut. Dimensiunea arhaica = respect fata de inaintasi. Schimbarea produce cacofonie sonora, te blochezi; experienta crestina devenita nula”
R: La acest punct au raspuns deja Benoni Catana si Florin Laiu. As vrea doar sa adaug urmatoarele:
Desi textele nu sunt specialitatea mea, din cercetarea editiilor anterioare ale “Imnurilor Crestine” (editiile 1-4) va pot spune cu certitudine ca au fost modificari uneori chiar de la o editie la alta si la interval de timp scurt (3 sau 6 ani intre editii). Ideea ca textele au fost create de la inceput asa cum le-am mostenit noi este total neintemeiata. Ele au trecut prin schimbari, uneori drastice, ajungandu-se chiar si la inlocuirea unei traduceri cu alta, superioara, fie de catre acelasi autor, fie de catre un alt traducator. Chiar si schimbarea incipitului (primului vers, care corespunde cu titlul cantarii) a fost operata in destule cazuri. Bineinteles ca la majoritatea pieselor nu s-au facut modificari majore. Dar sa nu cadem in extrema declararii sanctitatii textelor imnurilor in forma in care le stiam din editia a V-a, cu note, sau editiile a IX-a si a X-a fara note, care au circulat in ultimele decenii. Chiar si editia a IX-a contine modificari si adaugiri fata de editia a V-a, cu note si la cantarea lor cu sala au existat intotdeauna cacofonii, datorita faptului ca se canta concomitent din doua editii diferite.
In plus, in multe cazuri, traducerile inaintasilor au aparut mai intai in revistele “Semnele Timpului” sau in “Curierul Misionar”, inainte ca sa fie incorporate in cartea de imnuri. De multe ori acele variante originare din reviste au suferit si ele modificari, imbunatatiri, sau au fost total inlocuite cand au fost incluse in carte.
Exemple:
Cantarea “Multumiti lui Dumnezeu ca bun e”, tradusa de St. Demetrescu in editia I a “Imnurilor Crestine”, 1910, aparuse in Semnele Timpului, iulie 1909, sub titlul “Slava Tie Doamne Dumnezeule”, intr-o versiune nesemnata, dar cel mai probabil de P. Paulini, datorita stilului si abundentei accentelor pe silabe neaccentuate, caracteristice lui Paulini in perioada lui timpurie de creatie.
Cantarea “De n-as avea in Domnul mangaiere” a aparut in “Semnele Timpului”, august 1909, sub titlul “De n’asi avea pe Salvatorul Isus”. A rezistat cu acest prim vers in primele doua editii ale “Imnurilor Crestine”, 1910, 1913, fiind schimbata doar in a III-a editie, 1919. Aceasta cantare are si alte versuri schimbate in alte editii.
Voi reda cantarea “Dati-ne-n mana Biblia cea sfanta”, semnata de P. Paulini, exact asa cum a aparut ea in Semnele Timpului, aprilie 1909. Ea a fost modificata repetat, pe drept, in editii succesive ale “Imnurilor Crestine”. Sunt multe exemple de felul acesta, dar nu e locul aici sa exemplific mai mult. Ca sa vedeti exact cum cad accentele, catati-o pana la sfarsit!
1. Da?i-ne’n mân? Biblia cea sfânt?,
Ea ne mângâie în orice nevoi,
Nimeni nu poate stinge a ei lumin? —
De când Christos a murit pentru noi.
Chor: Da?i-ne lumina Scriptur’lor sfinte,
Da?i-ne al lor vers, cântec duios,
Legea, Profe?iea, ?i-a Lui iubire
Pe drum s? ne fie far luminos.
2. Da?i-ne Biblia, când inima-i frânt?,
C?’ntr’ânsa Christos Isus ne-a promis,
C? ne va smulge necaz, jale adânc?,
Dându-ne gloria cerului deschis.
3. Da?i-ne Biblia, ea ne protejeaz?
Contra vr??ma?ului înver?unat,
Adev?r ve?nic în versu-i troneaz?,
Ea ne-arat? pe Domnul adorat.
4. Da?i-ne Biblia, c?l?uza vie?ei,
Ea ne conduce la ora?ul sfânt,
Ea ne’nt?re?te’n speran?a credin?ei
C? vom vedeà pe Isus încurând.
——————
“Cand accentul prozodic nu coincide cu cel metric muzical este singur motiv de schimbare a textului”
R: Desi ati argumentat ca singurul motiv de schimbare a textelor ar fi necoincidenta accentului prozodic cu cel metric muzical, atunci cand a fost vorba de exemple concrete, acest principiu nici nu a fost adus in discutie, desi era atat de evident, daca se canta textul.
6/22. Mariti pe Domnul:
Va adunati, CHI-tari si HAR-fe lu-ATI = TRAM-biti si HAR-fe lu-ATI
SI din ne-VOI DE ca-te ORI El pe VOI V-A scos, ci-NE-AR pu-tea SPU-ne: accente pe dos, (chiar si cuvantul PU-tea, fiind pe timpii doi-trei, avea implicit accent pe prima, nicidecum pe ultima silaba); plus rima nereusita: nevoi-voi. Acesta a devenit: SI din pa-CAT DE ca-te ORI v-a sal-VAT CI-ne-ar pu-TEA oa-re SPU-ne
72/72. Domnu-i iubirea:
In metru binar original, din cartea veche: Deci ZIC in-CA-O-da-TA: Dom-NU-I iu-BI-rea
Acelasi text prin schimbarea in metru ternar a muzicii: DECI zic in-CA-O-da-ta: DOM-nu-i iu-BI-rea
Text schimbat pentru corectarea tuturor accentelor neconcordante: DECI voi can-TA ia-rasi: DOM-nu-i iu-BI-rea
16/43. Multumiti lui Dumnezeu:
Israel, popor de mostenire, in credinta UI-mit sa te pleci = Israel, aleasa mostenire, prin pustiu cu Domnul poti sa treci. S-a corectat si accentul pe dos, dar s-a optimizat si ideatica textului.
———————–
Constantinescu: “Cartea liturgica de baza nu se schimba. Se schimba doar cu proceduri speciale, vot de 75%.”
R: Adventistii, ca si alti protestanti, nu au liturghie si deci nici o carte liturgica.
Constantinescu: “Exista o carte clasica de cantari folosita de toate bisericile protestante din America” (???)
R: Fiecare confesiune are cartile ei de imnuri, nu exista o carte clasica, nici universal-protestanta.
Constantinescu: “Nu este corect dpdv publicistic sa modifici textul scris de altcineva si sa-l republici sub numele tau.”
R: La nr. 433. “In tari indepartate” este mentionat: Traducere de Benoni Catana, adaptat dupa St. Demetrescu. Acesta este un text refacut aproape in intregime de Benoni Catana, dupa “Din ghetur’le Groenlandei”. Poate nici nu trebuia mentionat St. Demetrescu, dar au fost cateva cuvinte si expresii in strofele 2 si 3 pastrate din textul vechi. Doar pentru acestea a fost pastrat numele Demetrescu in legatura cu acest text. Este practic un text nou pe ideea lucrarii misionare. In cel mai bun caz ar fi trebuit scris “prelucrat dupa”… dar si asa era prea mult spus.
“Traducere si adaptare dupa St. Demetrescu” (???)
R: Aceasta formulare nu exista. Traducere adaptata dupa St. Demetrescu – DA.
Preferinte: Raducanu: “Sa ramana asa cum sunt, fara cantari de cor, inlocuite de alte imnuri trecute cu vederea din imnariile altor popoare, sa se fi mentinut numerele din cartea veche pentru cantarile pastrate, impreuna cu textul initial.”
Pavel: “Sa fi ramas cartea veche si sa se fi adaugat alt volum.”
Constantinescu: “Idem, cu revizuire pe ici, pe colo.”
—————————-
Stanescu: “Din 440 scoase 95; din FL 123 scoase 111; din FC scoase 34, ramasa 1. Sunt peste 40 imnuri gresit scoase”:
R: Invitatii la emisiune si moderatorul n-au facut cercetari suficiente si au declarat multe cantari scoase, cand acestea exista in cartea din 2006. Un numar de 10 cantari, din cele 49 semnalate ca fiind scoase, se gasesc la urmatoarele numere in IC-2006:
88. Ce fericit sunt ca Tatal din ceruri (=399. Sunt fericit ca Tatal meu din cer; modificare necesitata de schimbarea metrului muzical, din ternar in binar)
92. O suflete-al meu, ce mult ai gresit: “Posibil ca la unele imnuri sa se fi schimbat titlul. E o problema schimbarea titlului: ca si cum ar schimba ordinea psalmilor” (???) (=316. Cand val de durere ma poarta spre cer)
209. Te odihneste-n groapa ta (=542. In pace sta cel credincios; s-a dorit eliminarea adresarii directe persoanei decedate, si s-a adoptat cu preponderenta versiunea Annei Rebekah Smith, He Sleeps in Jesus, Peaceful Sleep)
218. De mi-ar fi inima altar (=203. Mi-e inima aprins altar)
221. Lasa inima sa cante (=409. Voi, crestini, fiti totdeauna veseli. Cantarile #220 si 221 din cartea veche erau doua traduceri diferite ale aceluiasi text original. S-a optat retinerea doar a unuia dintre ele.)
314. Doamne sfinte si-ndurate (=628. Doamne sfinte, plin de mila)
332, 333. Ramai cu noi, caci soar’le-a scoborat (=332. Ramai cu noi, o scump Mantuitor, text prelucrat; pastrata doar o singura varianta de text pe aceasta melodie)
351. Vin, izvor de viata sfanta (=141. Vino, Duh de viata sfanta)
380. O, Betleem (=104. Noapte de vis, noapte de har; text refacut)
FL 26. Cand iti pare ca-i grea crucea (=296. Daca crucea grea iti pare)
Cantarile eliminate asa-zis “pe nedrept”, le voi grupa in urmatoarele categorii (nu tratez decat titlurile mentionate in emisiune). Mentionez motivele care au fost sustinute de catre comisia de lucru:
Cantari autoeliminate prin nefolosire sau utilizare rarissima, incluzand unele pentru cor sau solistice (14):
5. Tu esti vrednic de marit
128. Cand odata va sa sune (se canta mai mult de catre unele coruri)
139. Ah, doar frunzis
177. Sunt sarac in lume
272. Samanta buna s-o semeni azi
327. Ce bine e cand tot mereu
337. Lumina cea de aur (pentru solist si cor)
364. Plecam pe cai necunoscute (se canta mai mult de catre unele coruri)
374. Un dulce vers de cant (se canta de catre formatii barbatesti)
381. Furtuna e azi in juru-mi (se desemnase pentru cor, fiind cantata mult de formatii barbatesti)
404. Cand vom trece noi odata (se canta de catre unele coruri, foarte rar)
427. Fosta-un timp cand rataceam (datorita muzicii, dar mai ales a nefericitei alegeri a cuvintelor de-nceput, care lasau sa se-nteleaga, pentru cel ce n-aveau cartea in mana: Constantin cand ratacea)
428. Doamne, Te rog (se canta mai mult ca piesa pentru cor barbatesc)
FL 35. Ratacind departe
Cantari eminamente pentru cor (6):
249. Salvatorul meu cel mare
319. Harul Domnului
363. Veniti voi toti cei credinciosi
385. Tatal nostru
390. Cand la sunetul de trambiti (initial desemnata pentru o colectie de tineret)
422. Arata-mi, Doamne, calea dreptatii
Initial, cantarile pentru copii urmau sa nu faca parte din cartea de imnuri, dar s-a reversat aceasta decizie in 1996, insa a fost retinut un numar mai restrans de piese, considerandu-se ca exista multe alte colectii speciale pentru copii, iar acestea nu au fost incluse (5):
300. Ce frumos si dulce
316. Cand sunt iubit
FL 76. Cantec dulce de copil
FL 85. Sus pe-o creanga de pom
FL 115. Isus e-al meu amic
Cantari la care s-a renuntat datorita unor diferente considerate incorigibile intre melodia scrisa si practica de cant a congregatiei (2):
197. Astazi este ziua sfanta (eliminata in principal datorita inceputului melodic al partii a doua a cantarii, de factura melismatico-solistica, care devenise o peltea melodica amorfa in practica de cantat a congregatiei, precum si pentru perceperea caracterului muzicii ca neconcordant cu solemnitatea textului)
379. Azi dac-auzi (s-a eliminat datorita confuziei si cacofoniei melodice din partea a doua a piesei, unde inflexiunea catre minor nu era respectata de catre congregatie, mereu intrand in conflict cu instrumentul acompaniator; s-a considerat ca aceasta carenta era iremediabila)
Cantari care prezinta o vadita nepotrivire caracterologica intre text si muzica (2):
318. O mama scumpa (dpdv muzical elicita lacrimi ieftine; in originalul englez are text de cu totul alta factura, nu despre mama)
383. Iubire si mila si pace (de un tragism muzical exacerbat, depresiv, fara speranta)
Cantari care initial fusesera pastrate, dar au fost eliminate, unele in 1996, 1997, 1998 sau dupa aceea; motivul eliminarii lor imi este necunoscut (10):
141. Stergeti fata plansa (eliminata in 1997)
228. Galilea, Galilea (initial eliminata, apoi reabilitata, in 1997; inca era pe lista in 1998, dar s-a scos dupa aceea, probabil datorita facturii coral-responsoriale)
315. Cu Cel sfant incepe tot (eliminata in 1996)
335. Samanta-arunc-o din zori de zi (initial fusese modificata din metru ternar in binar, dar a fost eliminata in 1996)
369. Mergand pe calea lui Isus (eliminata in 1996)
387. Iubirea Tatalui vestind (eliminata in 1996, probabil pentru factura coral-responsoriala)
391. Cine-s acesti fericiti (eliminata in 1996)
407. O Isus, condu-ma Tu (eliminata in 1996)
411. Sa privim iubirea (eliminata in 1996)
FL 34. Sa ducem Biblia-n popor (eliminata in 1996)
In concluzie, cu toate obiectiunile aduse eliminarii acestor cantari, sunt relativ putine acelea care ar putea fi reintroduse, majoritatea covarsitoare din motive obiective. Ca sa citez o zicala populara: “Cei patru evanghelisti erau trei: Luca si Matei.”
————————–
Versuri modificate:
“Poezia semnata, poti scrie, dar nu ai dreptul sa modifici nici un autor. 399 merita sa fie schimbata, nu face sens dpdv teologic.”
“Modificarile au fost facute la 80% din texte de o singura persoana.”
R: Desi apare doar un singur nume, aceasta nu e indicatia ca textele au fost schimbate doar de o persoana. E adevarat ca aceasta persoana a fost responsabila pentru refacerea textelor, dar modificarile au survenit ca urmare a mai multor sesizari din partea coordonatorilor comisiei (Lucian Cristescu, in unele perioade Adrian Bocaneanu), precum si altii din cadrul comisiei si din afara ei. Chiar si realizarea versiunii schimbate nu a fost apanajul exclusiv al lui Benoni Catana, ci a fost de multe ori un produs colectiv.
47./207. Aspectul formal: Por-TA-rul BUN ne CHEA-ma AZI in A lui I-sus NU-me = Pas-TO-rul BUN si MI-nu-NAT ne CHEA-ma AZI pe NU-me: “cliseu verbal, lingvistic = scade valoarea poeziei; limbaj de lemn. Incolor, Insipid.”
R: Si totusi, a fost solutionata problema concordantei accentelor prozodice cu cele metrice.
153./290. Daca crezi in Dumnezeu: “text corectat de lingvisti?”
R: Aceasta nu e cacofonie! Oare se abtine cineva in limbajul vorbit de la aceasta formulare? Eu n-am auzit aceasta obiectiune pana aici.
240./702. Cu noi cu toti sa fie azi harul lui Hristos Str. 5: rugamu-ne voios = ne inchinam voios
“Arhaismele ar trebui pastrate pentru muzicalitatea lor”
L-al lui Isus san = Pastorul meu cel bun
16/43. Multumiti lui Dumnezeu: Str. 2: Israel, popor de mostenire, in credinta UI-mit sa te pleci = Israel, aleasa mostenire, prin pustiu cu Domnul poti sa treci
R: A fost solutionata problema concordantei accentului prozodic cu cel metric la “uimit”.
Str. 3: Iar voi, preoti, in odajdii sfinte = Prin credinta mergem inainte
1./2. Plecati-va lui Dumnezeu: Str. 1: El ne e Domn in Fiul Sau = El ni L-a dat pe Fiul Sau
3./4. Dumnezeu-i de fata = Dumnezeu e mare
Stati cu frica mare = Vrednic de-adorare
R: Verbul “-i” nu se auzea niciodata, iar propozitia era lipsita de predicat. Pe hartie era OK, dar in realitate, in cuvantul cantat – NU. Era stangace solutia originara.
202./7. Ti’nalt, Iehova: Str. 2: La Fiul Tau condu-ma, Tata, Ca El la Tine sa m-aduca-apoi; Si Duhul Tau da-mi-L de-ndata…= iubirea Ta cea minunata: “Era invocarea Trinitatii; s-a urmarit evitarea Trinitatii: pentru a justifica activitatea in sine si pentru a pune un copyright.”
6./22. Mariti pe Domnul: Str. 1: VA a-du-NATI, CHI-tari si HAR-fe lu-ATI = TRAM-biti si HAR-fe lu-ATI
R: S-a vrut rezolvarea accentului la cuvantul “chitari”.
Str. 3: SI din ne-VOI DE ca-te ORI El pe VOI V-A scos ci-NE-AR putea spune… = SI din pa-CAT DE ca-te ORI v-a sal-VAT CI-ne-ar pu-TEA oa-re SPU-ne
R: S-a rezolvat neconcordanta accentelor.
Str. 4: …pen-TRU dra-gos-TEA Lui cea MA-re = El ES-te iu-BI-rea cea MA-re
R: S-a rezolvat neconcordanta accentelor.
De viperi, de draci sau de lei = de viperi, de demoni si lei
R: S-a dorit inlocuirea cuvantului “draci,” asociat popular cu dracuirea etc., desi in “Cetate tare-i Dumnezeu” a fost pastrat.
L-al lui Isus san = Pastorul meu cel bun
R: S-a dorit inlocuirea cuvantului “san”
—————————————
Continut neadecvat, idei cu semne de intrebare in IC-2006:
86. Isus imi e Pastorul bun: In casa Lui vom locui ca imparati si miri
412. Vrei s-ajungi pe plaiuri ceresti: Esti fericit daca mananci fructe, legume, grane si nuci
486. Atata dor: Acesti trei ingeri tot nepregatiti
—————————————
Raducanu: “S-a urmarit cantitatea si mai putin calitatea.”
R: Dimpotriva, doar calitatea, nu cantitatea, a fost criteriul calauzitor. Cantitatea a rezultat doar din multimea cantarilor valoroase care ne-au trecut prin mana. Trebuie sa stiti ca in afara de cele 250 din IC, 17 din FL si 1 din FC (total 268 cantari retinute din cartea veche), au fost selectate inca 680 de cantari noi (incluzand multe luate din colectiile corale deja in uz). Dintre aceste 680 cantari noi, doar 435 au intrat in IC-2006, la care s-au adaugat 33 de canoane. Au mai ramas circa 245 de cantari nefolosite, desi aproape toate au avut deja traduceri sau texte.
Constantinescu: “Conceptie elitista: Criterii de puritanism muzical; n-ai dreptul s-o faci”
“Ni s-a luat cartea de imnuri; vreau inapoi cartea mea de cantari.”
“Zarzavaturi, nuci, fructe: esti fericit”
————————————-
Muzica:
Raducanu: “N-am stat sa vad dupa ce scoala sunt facute armonizarile? Tehnic sunt bine puse la punct: acordurile se inlantuiesc frumos, nu exista cvinte, octave paralele, nu exista tensiuni care sa nu se rezolve, nu sunt mult folosite acordurile pe trepte principale, dar stilul compozitorului si al scolii muzicale pe care o reprezinta s-a diminuat, fiindca s-a dorit a fi extrem de tehnice, prelucrate, adaptate, ca sa fie acolo pus un nume (?). Nici un alt popor n-a facut pana acum asa ceva: sa rearmonizeze, sa prelucreze cantarile originale ale lui Ira Sankey, Lowell Mason, Fratilor Wesley, Geo. F. Root. Am mers un pic cam prea departe: am rearmonizat ca sa fie mai bine, chipurile.”
“De ce a fost nevoie sa fie schimbata armonia pieselor originale a compozitorului primar? Cand vrem sa cantam un solo, poate dorim un aranjament special, dar e un alt lucru cand modificam armonia acestor cantari ale poporului, oamenilor, bisericii. Am schimbat armonia, stilul, am schimbat totul si lasa un gust amar.”
R: Ca sa intelegeti raspunsul la aceste intrebari, trebuie sa aflati care a fost scopul declarat si destinatia acestei carti de imnuri. Ea este multipla, si anume:
Cartea sa se adreseze deopotriva congregatiei cat si corurilor, in aceea ca melodiile sa fie alese pentru cantarea congregationala, iar armonizarile sa prezinte un material potrivit pentru imbogatirea repertoriului coral, fiind in acelasi timp comode pentru instrumentisti.
Iata cateva dintre princiiile calauzitoare pentru selectarea si tratarea partii muzicale a cantarilor:
Melodia:
1. Sa fie selectate doar cantarilor pentru uzul congregational; a se evita piesele eminamente corale si a celor solistice, inaccesibile unei persoane fara pregatire muzicala;
2. Sa se adopte tonalitati accesibile unei voci medii ca ambitus si registru, in general mai joase decat in cartea Imnuri Crestine 1926;
3. Acolo unde aceeasi melodie se repeta la alt numar cu un alt text, sa fie, pe cat posibil, prezentata intr-o tonalitate diferita, la distanta de un semiton una fata de cealalta.
Armonia:
1. Volumul sa prezinte armonizari noi ale imnurilor din cartea veche;
2. La fraze repetate, armonizarea sa fie, in general, diferita;
3. Armonizarile sa fie facute in stil clasic, in scriitura corala, ca sa constituie material bun si pentru coruri; trebuiau evitate armonia modala, precum si armonizarile/aranjamentele de tip contemporan;
4. Raspunsurile de tip coral intalnite in special la refrenele cantarilor ce se incadreaza in genul “Gospel Song” sa fie armonizate omofon;
5. La cantarile pe aceeasi melodie sa fie prezentate armonizari alternative, diferite, pe cat posibil;
6. Armonizarile sa fie accesibile pentru organisti/pianisti. Ele au fost cantate la orga inainte sa aibe aprobarea finala. De asemenea, editia ofera sugestii de introducere instrumentala din chiar materialul imnului, prin parantezele speciale asezate deasupra sistemelor muzicale;
7. Nu s-a avut in vedere pastrarea formei istorice a armonizarilor; acesta nu a fost un criteriu de lucru, probabil din dorinta de a aduce un nou suflu, ca reactie la multe armonizari statice sau simpliste, dar in limitele parametrilor enumerati mai sus.
Un exemplu de carte de imnuri reamonizata este cea adventista germana, “Zions-Lieder”, Hamburg 1935, din care si colectiile noastre corale romanesti au preluat material bun ca armonizare pentru coruri. In acea carte, armonizatorul principal a fost Hans Wilson.
Aspecte ale stabilirii autorului armonizarilor:
Asa cum Benoni Catana a avut responsabilitatea prelucrarii textelor, eu am fost desemnat sa ma ocup de armonizari, tinand cont de parametri enuntati. Rezultatul inevitabil a fost ca s-a creat o “uniformizare” a stilului armonizarilor, pe de o parte datorita limitarilor impuse, pe de alta, datorita faptului ca o singura persoana a lucrat la mai multe armonizari. Recunosc ca o editie mai simpla dpdv al armoniei ar fi fost mai de dorit pentru congregatie, dar nu mai servea la fel de bine nevoilor corale.
Iata cam cum s-a lucrat: in cele mai multe cazuri, eu prezentam diferite variante armonice dintre care comisia o alegea pe cea care era mai potrivita. Dar, la fel cum Benoni Catana pe alocuri nu e singurul realizator al textelor, traducerilor sau prelucrarilor textuale, ele fiind rodul colaborarii in principal cu coordonatorul comisiei, Lucian Cristescu, nu toate solutiile armonice ale pieselor in care apare numele meu imi apartin, unele fiind sugerate de catre Lucian Cristescu sau de catre alti membri ai comisiei muzicale. Acolo unde aceste interventii au fost substantiale, am adaugat si numele lor.
Desi Mihai Raducanu spunea ca nu sunt greseli de armonizare, totusi s-au mai strecurat pe alocurea si am pregatit corecturi in vederea unei noi editii, daca se va mai pastra vreuna dintre aceste armonizari. Aceste corecturi, precum si actualizari sau corecturi la datele muzicologice si imnologice, sunt incorporate intr-un capitol special in teza mea de doctorat.
————————————-
Pavel: “As fi dorit sa fie mai simpla, mai accesibila instrumentistilor din bisericile noastre. Sunt unii care ar putea sa slujeasca, dar nu mai pot, trebuie sa stea in banca lor. Este mult mai greu dpdv tehnic.”
Raducanu: “Cei care nu sunt pianisti consacrati, este foarte greu de cantat, de condus dupa carte in serviciul divin. Lasa ceva de suferit in inima oamenilor.”
Raducanu: “Eu pot schimba armonia, cand nu pot urmari ceea ce a vrut Gabi sa scrie acolo, iar foarte putini isi dau seama, mai ales cei care nu au carte cu note, ca nu cant dupa ce scrie acolo. Dar reprezinta un obstacol pentru cei care nu sunt pianisti de meserie…sunt mult mai greu de cantat si de condus biserica in actul de inchinare.”
R: Totusi:
1. Armonizarile nu au fost concepute pentru instrumentisti incepatori; pentru acestia a fost proiectata o editie speciala, in stilul volumului “Culegere”, editat de Gabriel Proksch in 1977, cu reductii la trei voci ale imnurilor din cartea veche IC, sau cu acorduri la mana dreapta si o singura voce la mana stanga; probabil din motive de lipsa de timp si finantare, aceasta versiune n-a fost realizata;
2. Ca substitut al acestei carente, cat si cu scop pedagogic, a fost realizata inregistrarea tuturor imnurilor din IC-2006 spre a fi folosite la invatarea cantarilor, dar si la acompanierea congregatiei acolo unde nu sunt posibilitati tehnice (lipsa instrumentului sau a instrumentistului);
3. Vorbind de versiuni editoriale, a mai existat o optiune la cartile fara note, si anume o editie cu doar linia melodica si text; din aceleasi motive ca si la editia cu acompaniamente simplificate, din lipsa de timp si finantare, nu a ajuns sa fie realizata.
————————————-
Raducanu: “Lucruri care ma deranjeaza: la fiecare cantare sunt adnotari de felul acesta: aranj de, prel de, adapt dupa, trad adapt dupa: adapt, prel si
89. Traducere de Benoni Catana, dupa Stefan Demetrescu.
R: Vezi comentariul facut la nr. 433.
102. “Traducere de traducator necunoscut”
R: Putea ramane doar: traducator necunoscut
138. “Aranjat si adaptat dupa”
R: Corect citit: Aranjament adaptat dupa
“Prea multe detalii, care nu cred ca ajuta prea mult: cine a ajustat-o, metrul de 7.8.7.88 Trohaic, Iambic; ce intelege nea cutare din comuna?”
R: Cartea cu note se adreseaza in special celor care stiu sa citeasca notele si muzicienilor. Informatiile legate de istoricitatea cantarilor dau o perspectiva a timpului si persoanelor implicate in aducerea lor la aceasta forma. In legatura cu structura metrica a versurilor, e adevarat ca e nevoie de o explicatie. Cei care au idee despre aceasta, inteleg ce inseamna cifrele: lungimea versurilor in numarul de silabe. Prezenta sau nu a punctelor, indica rima imperecheata sau incrucisata. De ex. 88 nu inseamna 88 de silabe, ci doua versuri de cate 8 silabe fiecare, cu rima imperecheata. De asemenea, din pacate, datorita aranjamentelor preliminare cu tipografia, bazate pe o aproximare a numarului final de pagini, inainte ca sa fie cantarile aranjate in ordinea lor finala, si din dorinta de a nu mari pretul produsului final, cateva indexuri nu au intrat, incluzand pe cel al piciorului metric, care ar fi avut si o legenda explicativa. Din indexurile lipsa mai era si cel alfabetic al numelor melodiilor (scris chiar deasupra piciorului metric in partea din dreapta a paginii, sub notele muzicale). Acest index era util in gasirea corespondentelor melodice cu cantarile din alte carti de imnuri, mai ales din lumea de limba engleza. In fine, un al treilea index lipsa este cel al titlurilor din limba originala a textelor traduse. S-a considerat ca aceste indexuri, desi bune, nu sunt esentiale si au fost lasate eventual pentru o editie ulterioara.
Oricum, toate aceste informatii sunt prezentate in caractere mici in subsolul paginii, nederanjand vizual pe nimeni, in acelasi timp fiind la indemana oricui doreste sa afle cate ceva despre aceste cantari. Consider ca acest aspect este pozitiv.
————————————–
Raducanu: “Armonizare compozita: o formula lingvistica foarte interesanta.”
R: Compozit: originar se refera la un aliaj din doua sau mai multe metale diferite care isi mentin aspectul la scara macro. Prin extensie, o armonizare compozita este alcatuita din combinarea de fragmente distincte provenite din doua sau mai multe armonizari existente (din domeniul public).
————————————–
Raducanu: Profetie: “Vor ramane foarte multe cantari care nu se vor canta: cantitativ bogata, dar calitativ slaba. Care e rostul canoanelor?”
R: Invariabil, TOATE cartile de imnuri, indiferent de provenienta, continutul sau de destinatia lor, raman cu multe cantari necantate, oriunde in lume. De obicei pastorii sau membri se limiteaza la un numar restrans de cantari. Doar daca exista un efort planificat si sustinut de invatare si promovare a cantarilor noi, din partea departamentului muzical, doar atunci se poate sparge tiparul autolimitarii.
Canoanele au avut trei scopuri: unul de oferire a unui material bun pentru varierea cantarii congregatiei, nu doar melodii acompaniate, ci a cappella si pe cateva voci, prin imitatie, nefiind necesar cunoasterea notelor si cantarea pe cele patru voci in armonie corala; al doilea: acoperirea tematica mai bogata; iar al treilea: unul de pura economie editoriala, constituind bune plombe de acoperirea golurilor in pagina acolo unde nu erau alte solutii. Acesta din urma a fost un avantaj de consecinta, nu motiv primordial.
Pavel: “Daca vorbim de St Demetrescu, Florea nu mai sunt in viata, nu-i mai poti intreba. Nici chiar poetii sau chiar compozitorii in viata nu au fost intrebati sub nici o forma daca accepta sa li se modifice textul; lucrul acesta mi se pare de-a dreptul odios.”
R: Aceasta a fost infirmata de Benoni Catana. Am si eu dovezi scrise ale acestor corespondente. Benone Burtescu s-a referit in comentariile sale la experienta lui referitor la aceste consultari.
—————————————
Raducanu: “Forma de prezentare e de exceptie, hartia f. buna, software f. bun, designul placut, analiza, munca depusa a fost uriasa, ca sa conspectezi atatea lucrari, imnarii din dif. limbi, culturi, apreciez munca. A adus un orizont nou, pe care nu l-am avut pana acum.”
R: Imi pare bine ca macar acest aspect pozitiv a fost recunoscut. Intr-adevar, a fost o munca imensa.. Eu am colectat in biblioteca personala – si cu banii personali – aproape 1000 de volume de imnuri din diferite denominatiuni si limbi, cat si carti “companion” cu istoria imnurilor respective si materiale de referinta imnologica. Au fost si alte carti de imnuri si materiale de referinta pe care le-am consultat la biblioteca universitatii sau le-am imprumutat de la biblioteci din lumea intreaga, prin serviciul Inter-Library Loan.
Am dorit ca aceasta carte sa prezinte si o oglinda istorica a pieselor constituente, acest volum succedand o epoca de intuneric, de anonimat impus de imprejurari, in ce priveste autorii si compozitorii cantarilor.
Este foarte adevarat ca unii din comitetul redactional am petrecut, individual, zeci de mii de ore in acest proiect…. Au fost perioade mari de timp cand nu faceam altceva decat sa lucram la imnuri, cu mancare minima si somn pe apucate. Zi, noapte, nu conta, lucram pana picam de oboseala. Alternam fusul orar in functie de cate ore puteam lucra in sir. in cazul meu asta a fost posibil doar prin spiritul de jertfire pe care l-a dovedit si sotia, prin lucrul peste norma pentru acoperirea nevoilor financiare, eu avand doar un servici cu sfert de norma in perioadele critice.
—————————————
“Unde mergem de aici incolo?”
Stanescu: “Cei care conduc aceasta biserica sa asculte, sa faca sondaje de opinie, sa revizuiasca lucrurile…poate fi imbunatatita, ca biserica sa se bucure de o carte a ei.”
Constantinescu: “E vorba de o conceptie ideologica dupa care anumite piese, anumite fraze muzicale nu au ce cauta in biserica. “Valea umbrei mortii”: country? negro-spiritual? Rumega, dar n-au copita despicata. Nu cred ca are dreptul un grup din biserica sa faca curatenie in cartea de cantari, fara sa fie consultati si altii, din toate paturile sociale, nu numai profesionistii, ci si oamenii de rand, cei care asculta.”
R: “Valea umbrei mortii” este compusa de Ira David Sankey, nu e negro-spiritual, se apropie mai mult de country.
In ce priveste consultarea mai larga, este o idee buna. Sa se aloce timpul necesar pentru o astfel de consultare. Va fi interesant de vazut care va fi rezultatul, in sensul ca totdeauna vor exista diferente si divergente in opinii si la nivel macro, al poporului, asa cum si in micro au fost si vor continua sa fie, in comisii si comitete de lucru.
Raducanu: “Poetii consacrati sa fie consultati: Burtescu, Lidia Popa…”
“Ar trebui sa se ridice cineva din interiorul tarii si sa ia pozitie.”
Pavel: “A mai fost o luare de pozitie intr-o revista, dar pastorul respectiv e din diaspora.”
R: Din cate stiu, presedintele Uniunii, Teodor Hutanu, a fost constient de dorinta schimbarii, chiar cu cateva luni bune inainte de difuzarea aceastei emisiuni. Eu am avut un schimb de mesaje cu dumnealui inca din luna mai, in care se exprima ca exista un curent de opinie in legatura cu o noua editie revizuita. Nu stia inca in ce fel si in ce masura va fi schimbata actuala editie, dar m-a asigurat ca ma va tine la curent cu aceste demersuri. Imi cerea ca sa prezint ideea mea despre acest nou proiect, avand in vedere toate aspectele care ar putea fi incluse pe lista unei revizuiri a editiei actuale a Imnurilor. Avea in vedere si largirea comisiei pentru imnuri, astfel incat sa fie cooptati si alti specialisti in domeniu. Si aceasta pentru ca au fost opinii ca ar fi fost de dorit o reprezentare mai larga.
—————————————–
Concluziile emisiunii:
Raducanu: “Trebuie imbunatatita, consultat poporul.”
R: Suna bine consultarea poporului, interesant de vazut cum se traduce in fapta si cu ce rezultate.
Pavel: “Mai multa onestitate din partea acelora care au lucrat si disponibilitatea de a asculta si alte voci.”
R: Onestitate a fost (nu s-a vrut inducerea in eroare a nimanui), dar nu si deschidere larga.
Constantinescu: “Imnariile n-au copyright, sunt in domeniul public.” (??)
R: Acesta e un mit. Chiar opusul e adevarat… Poate multe dintre imnuri sunt in domeniul public. Asta da. Si acele imnarii care sunt mai vechi de 70 de ani. Chiar si traducerile Bibliei au copyright.
—————————————–
Concluziile mea:
Aceasta comisie a lucrat cu buna incredintare si cu constienta importantei si greutatii acestei lucrari pentru biserica. De aceea nu a precupetit nici un efort in a produce un volum de calitate. S-au facut greseli? Desigur. Unul ar fi faptul ca s-a restrans prea mult cercul colaboratorilor in fazele avansate ale lucrului. Apoi au fost anumite excese, ceea ce devine si mai aparent cu cat te distantezi in timp fata de proiect, fiindca atunci cand esti in toiul lucrului nu sesizezi amploarea lor: in schimbarile textelor, ale melodiilor/metrului/ritmului (in unele cazuri), ale armonizarilor, in eliminarea prea multor imnuri vechi, si poate in prea multele detalii istoriografice si de autori/traducatori, compozitori/aranjori. Exista si exemple suficiente de calitate evidenta, si nu numai la aspectul grafic si editorial al cartii. Trebuie sa recunoastem ca au fost introduse si multe cantari noi valoroase. Datarea cantarilor si identificarea autorilor este, in opinia mea, un salt calitativ notabil.
Pentru o analiza mai amanuntita a aspectelor editoriale ale acestui volum, recomand sa cercetati teza mea de doctorat, pe care o pun la dispozitia oricui doreste sa o consulte (pe CD, fiindca altfel este mult prea voluminoasa-700 pagini). Desigur, doar acelora cu nume reale, nu cu pseudonime.
In vederea unei a 3-a editii, opinia mea este ca ar fi detrimental sa se opteze pentru o transformare radicala a cartii in ceea ce priveste continutul si numerotarea. Nu este practic sa schimbi complet cartea doar la 5 ani de la aparitie. Ar fi mai intelept sa se foloseasca sistemul unui supliment (cum e cazul cartii in limba maghiara), cu cantarile care se doresc a fi reintroduse. Chestiunea cu aducerea textelor la forma celor din editiile a IX-a sau a X-a a Imnurilor Crestine trebuie decisa printr-un sondaj de opinie profesional, daca intr-adevar aceasta este opinia unei majoritati covarsitoare. Revenirea la armonizarile originare este o optiune viabila, cu unele modificari pe alocuri. Desigur ca pot fi pastrate si unele armonizari din cartea in uz. Revenirea la numerotarea din Imnuri Crestine 1926 este cu totul nepractica, nemaiputand exista categorii tematice distincte si unice ca locatie. Dar, totul este posibil, insa orice schimbare trebuie facuta cu intelepciune, luand in considerare volumul Imnuri Crestine 2006, ca punct de referinta, din simplul si obiectivul motiv ca aceasta este cartea de uz curent in biserica.
Acestia sunt ai mei doi centi, care s-au cam inmultit, in lipsa altor interventii ale celor din comitetul redactional la discutia despre cartea de imnuri. Sunt de opinia ca sa se convoce o comisie mai larga, din Romania si diaspora, care sa trateze cu responsabilitate orice schimbari care vor fi necesare pentru imbunatatirea cartii. Cu binecuvantarea Cerului.
Cu multa stima,
Gabriel Dumitrescu
Apreciez compunerea acestui articol, si va multumesc.
Cum ati amintit spre sfarsit, comisia a preferat sa se abtina de la o discutie pe tema. De ce sa isi bata ei capul cu prostii…”Mergem inainte”, asta e motto-ul. Si aceasta spune cam totul despre stilul lor de conducere.
Multumim oricum!
Ticu
February 5th, 2010 - 07:21:29
Interesant este ca raspunsul la emisiune a venit la cateva luni dupa. Este cumva posibil ca in aceste luni sa se fi lucrat la redactarea raspunsului ? daca e asa … atunci e de admirat vointa de a demonstra altceva.
Marian Vasluianu
February 5th, 2010 - 11:52:18
fratilor ati facut un mare nimic in legatura cu aceasta carta noua de cantari!si cei de limba maghiara la fel !m-ai bine nu ati fi inceput acest proect!
edvin
February 5th, 2010 - 13:20:06
In fine, o mult asteptata si as spune binevenita reactie a lui G.Dumitrescu. Binevenita pentru ca a facut lumina in unele privinte. Nu vreau sa ma refer la partea care priveste istoria imnurilor protestante, drepturile de autor sau versificatia. Las aceste lucruri in seama celor avizati. Nu pot insa sa nu remarc motivul oferit pentru inlocuirea unui vers:
“L-al lui Isus san = Pastorul meu cel bun
R: S-a dorit inlocuirea cuvantului “san”
Cel putin copilaresc argumentul. Propun inlocuirea cuvantului “san” si in Biblie. Astfel sa nu il mai plasam pe saracul Lazar “in sanul lui Avraam”, ci in “vecinatatea, districtul, comunitatea sau parohia” lui Avraam.
In legatura cu partea muzicala, am fost surprins sa constat ca lucrurile pe care le-am remarcat pe forum la vremea respectiva in cea mai mare parte au fost confirmate de Gabi. De ex:
“Aspecte ale stabilirii autorului armonizarilor:
Asa cum Benoni Catana a avut responsabilitatea prelucrarii textelor, eu am fost desemnat sa ma ocup de armonizari, tinand cont de parametri enuntati. Rezultatul inevitabil a fost ca s-a creat o “uniformizare” a stilului armonizarilor, pe de o parte datorita limitarilor impuse, pe de alta, datorita faptului ca o singura persoana a lucrat la mai multe armonizari. Recunosc ca o editie mai simpla dpdv al armoniei ar fi fost mai de dorit pentru congregatie, dar nu mai servea la fel de bine nevoilor corale.”
Asta am remarcat si eu. O “uniformizare” a armonizarii, din motivele enumerate mai sus. O armonizare uneori complicata inutil. Cum bine remarca Gabi, o armonizare mai simpla ar fi fost de dorit pentru nevoile congregationale. In ceea ce priveste “nevoile corale” cred ca oricand e binevenita o culegere corala din IC, cu aranjamente corale specifice, elaborate, cu armonizari mult mai bogate.
Faptul ca s-a folosit un singur om la rearmonizare este principalul, dar nu singurul motiv pentru care s-a ajuns la acea “uniformizare”. Cele 7 principii privitoare la armonie(enumerate de Gabi)cred ca au jucat de asemeni un rol important in acest sens. Eu nu l-am considerat pe Gabi “vinovat” si ma bucurca acest lucru mi s-a confirmat. Iar pasajul care urmeaza lamureste si mai bine problema:
“Iata cam cum s-a lucrat: in cele mai multe cazuri, eu prezentam diferite variante armonice dintre care comisia o alegea pe cea care era mai potrivita. Dar, la fel cum Benoni Catana pe alocuri nu e singurul realizator al textelor, traducerilor sau prelucrarilor textuale, ele fiind rodul colaborarii in principal cu coordonatorul comisiei, Lucian Cristescu, nu toate solutiile armonice ale pieselor in care apare numele meu imi apartin, unele fiind sugerate de catre Lucian Cristescu sau de catre alti membri ai comisiei muzicale. Acolo unde aceste interventii au fost substantiale, am adaugat si numele lor.”
La asta nu am nimic de comentat, vorbeste de la sine.
Un alt lucru la care am facut referire pe forum a fost scriitura ceva mai dificila, care depaseste nivelul multor pianisti din biserica.
“1. Armonizarile nu au fost concepute pentru instrumentisti incepatori; pentru acestia a fost proiectata o editie speciala, in stilul volumului “Culegere”, editat de Gabriel Proksch in 1977, cu reductii la trei voci ale imnurilor din cartea veche IC, sau cu acorduri la mana dreapta si o singura voce la mana stanga; probabil din motive de lipsa de timp si finantare, aceasta versiune n-a fost realizata;”
N-am stiut de colectia pt incepatori, dar oricum ea exista doar in plan, nu in realitate. Adevarul insa e ca multi pianisti din biserica sunt la nivel de incepatori, si nu e vina lor. Nu avem peste tot instrumentisti cu pregatire de specialitate. Mai mult, am vazut la Speranta TV pastori care cantau la instrumente mai rau ca niste incepatori, si totusi apareau pe post. O fi bine, o fi rau, judecati si d-voastra.
“Cartea sa se adreseze deopotriva congregatiei cat si corurilor, in aceea ca melodiile sa fie alese pentru cantarea congregationala, iar armonizarile sa prezinte un material potrivit pentru imbogatirea repertoriului coral, fiind in acelasi timp comode pentru instrumentisti.”
Nu intotdeauna “calea de mijloc” e cea mai buna. E greu sa le impaci pe toate. Sa nu uitam ca armonizarea corala si cea instrumentala sunt doua lucruri distincte, iar in momentul cand vrei sa ai o buna armonizare corala si comoda pentru instrumentisti, s-ar putea sa nu obtii nici una nici alta. Personal cred ca un “target” mai bine delimitat ar fi dus la rezultate mai bune. In incheiere, doresc sa-l asigur pe G.Dumitrescu in continuare de aprecierea si stima mea. Eu il consider un profesionist si apreciez onestitatea de care a dat dovada in lucrurile pe care le-am enumerat mai sus. Sper ca lucrurile pe care le-am sesizat sa le fi remarcat si aceia care, “ascunsi” in spatele unui nickname, s-au grabit sa ma “faca praf” cu argumentele lor, crezand poate ca au ceva de aparat. Si acestora cat si celorlalti participanti la acest forum, le doresc numai bine!
George Natsis
February 5th, 2010 - 13:39:36
Avem un obicei prost… sa comentam si sa aruncam cu piatra de pe margine.
Oamenii acestia au muncit ani de zile fara a fi platiti in vreun fel de biserica.
Limba, inclusiv cea romana este un “organism viu”, in continua transformare. Doar biserica noastra vrem sa o mumificam pentru a o pastra “pura” si nealterata.
Peste nu mai mult de 10 ani vom avea aceeasi atitudine si fata de actualele carti de imnuri.
Ar trebui sa apreciem munca acestor oameni fara a mai pretinde sa fim intrebati si sa ni se ceara parerea pentru absolut orice.
Nu pot sustine ca schimbarea este confortabila…
Renuntati la atitudinea critica si mergeti in biserica ortodoxa si ascultati liturghia. La sfarsit faceti o lista cu expresiile greu digerabile si arhaismele folosite.
Biserica ortodoxa a pastrat si traditia si limbajul inaintasilor.
no_body
February 5th, 2010 - 13:50:31
No body, 5
“Limba, inclusiv cea romana este un , in continua transformare.”
Perfect adevarat! Dar sa nu uitam ca si adunarea credinciosilor cam la fel… Iar raspunsul dlui. G. Dumitrescu (de altfel bine inchegat), pacatuieste tocmai prin omiterea acest lucru.
Inca putin si vom fi trimisi in insulele Pacificului pentru a ne deprinde cu recunostinta fata de Dumnezeu pentru toate cate le avem. Desi legatura noastra cu insulele-alea e 0! Pe noi ne intereseaza solutii la o problema reala, careia tocmai N.I.C. i-au dat amploare.
(Vezi si ceea ce spune mai sus dl. Natsis…)
Vasile cel mic
February 5th, 2010 - 14:16:21
Cand faci o munca de creatie GRATIS, te subapreciezi singur si nu te baga nimeni in seama. Apoi dupa atata munca, nu e de mirare ca multi nici nu stiu ce vor. Ba sa ramana asa cantarea, ba sa o scoatem, ba sa intervenim in conextul ei, fie partea muzicala, literara, si de ce nu si cea spirituala. Multi artisti si muzicieni nu au fost intelesi in timpul vietii lor dar peste ani, piesele lor au devenit adevarate slagare bisericesti. Eu nu cred ca ar exista o piesa revizuita in noul ansamblu muzical al cartii de cantari, care sa nu aibe cat de cat, ritm, claritate in text, mesaj, armonie etc. Probabil ca, ori nu stim ce vrem ce sa se cante in Biserica Adventa, ori vrem sa ne dam cu presupusu la ceva ce nu am contribuit absolut cu nimic. In concluzie, invatati si studiati cu grija toata colectia de cantari si dupa aceea, mai VORBIM. SUCCES.
arh. Gheorghe Petrescu
February 5th, 2010 - 22:58:18
Multumesc redactiei pentru postarea acestui lung comentariu la emisiune.
@1 Ticu
Pentru a aduce lucrurile la zi, Uniunea de Conferinte va demara proiectul “revizuirii, simplificarii si adaugarii cartii de Imnuri Crestine actuale”. Nu cunosc inca amanunte, dar probabil ca se va anunta oficial.
@2 Marian Vasluianu
Raspunsul in forma finala a fost formulat in decurs de cateva saptamani, cerand un substantial efort de documentare si elaborare, nu pentru alte motive decat din cauza multimii punctelor care aveau nevoie de clarificare. Nu a fost postat mai din timp pentru motivul ca redactia emisiunii a avut in vedere un al doilea program pe tema imnurilor, care insa, din cauza provocarilor de ordin financiar si a greutatilor de gasire a calendarului disponibil, nu a avut inca loc.
@3 edvin
Va apreciez opinia. Banuiesc ca printre multele neajunsuri ale prezentei editii ati gasit si aspecte sau piese care sa va placa, dar sunteti mai timid in a le dezvalui.
@4 George Natsis
Te salut cu respect si stima, George! Apreciez punctele tale de vedere. Asa cum bine ai spus, drumul de mijloc in multe instante nu poate fi gasit. La data cand a fost trasata directia proiectului, asa s-a gasit de cuviinta, sa satisfaca doua cerinte diferite, congregatia si corul, in asa fel incat fiecare sa fie satisfacatoare, nu si exhaustiva. Evident ca o colectie separata pentru fiecare dintre cele doua ar fi aratat altfel. Sunt sigur ca o noua editie va adresa acest aspect.
@5 no_body
Vor fi intotdeauna divergente intre cei care opteaza pentru varianta istoricista a textelor (nu neaparat cea “originala”, adica prima versiune a textului, fiindca de multe ori aceasta a fost deficitara, ea suferind imbunatatiri in editii succesive, ci a aceleia care s-a impus prin trecerea timpului si uzitare) si aceia care sustin aducerea la zi a lor. Probabil ca o abordare mai conservatoare ar fi de dorit.
@6 Vasile cel mic
Eu am dorit doar sa aduc dovezi in legatura cu modul in care s-a lucrat, care in multe instante vin (dovezile) in contrast cu parerile neinformate care s-au promulgat pe baza zvonurilor, in lipsa datelor concrete. Este posibil ca, in intervalul de timp de la inceperea unui proiect de o astfel de amploare si pana la sfarsitul lui, “adunarea credinciosilor” sa se fi schimbat considerabil. Aici intervine abilitatea comisiei de lucru de a se adresa acestor schimbari, prin includerea unor piese care sa le reflecte. Si in cazul acestei editii au fost astfel de adaugiri de ultima clipa, dar din reactia unora, se pare ca nu suficiente. E nevoie sa se pastreze un echilibru intre istoricitate si contemporaneitate.
Gabriel Dumitrescu
February 5th, 2010 - 23:12:49
Stimate si Stimati,
In materialul de mai sus se face printre altele si afirmatia, citez:
”Chiar si traducerile Bibliei au copyright.”
Intrebare: Pentru folosirea cifrelor arabe aveti copyright ? Daca da, de la cine ? Dar pentru folosirea cifrelor romane ? Dar pentru folosirea teoremei lui Pitagora ?
Sergiu Marius Popilian, colectzionar de opinii
February 6th, 2010 - 02:40:45
Gabi:
Nu mi-a placut nciodata sa vorbesc despre viata mea dinainte de convertire. In contextul discutiei vreai insa sa amintesc ca in vechea mea viata am publicat critica literara si eram vazut ca o speranta reala de persoane ale caror nume se gaseste in manualul de literatura romana. Amintesc aceasta numai din cauza ca sunt deja prea multi literati intre noi. Ceea ce vreau sa spun este ca desi nu ma pricep la muzica cunosc destul de mult despre poezie ca sa spun ca autorii noilor texte sunt versificatori de ora muzicala dar nu stiu ce este aceea poezie. Au facut modificari gratuite si lipsite de forta poetica si au republicat textele altora sub numele lor. Pe langa aceasta, exista un aer patronizator in toata acesata intiativa pe care voi nu ilmai observati pentru ca l-ati respirat toata viata. In ultima instanta nu v-am cerut “noi” sa implementati acest proiect. Cand noi, biserica, vom simtii nevoia unei noi carti o vom face fara ajutorul politicienilor si birocratilor de cariera.
eddieconst
February 7th, 2010 - 20:02:54
Semantica bogata a cuvintelor pionierilor romani este nostalgica,iubesc copilaria credintei,dar daca ei totul din nou nu poti fi un precursor ,largesti sau schimbi orizontul ideilor, si asta s.a intamplat aici Am si eu cateva cantece 8 armonizate de fratele Catana,ce se gasesc pe resurse crestine ,partituri,diverse,1 mixte ramura14,15, nu spun spre a ma laudaDar eu insumi am nevoie de colaborare.Apreciez ca suntem lasati sa facem greseli mici ca sa nu facem altele mai mari.Daca cineva de aici are vointa pentru a colabora la armonizarea unor altor melodii,Cartea educatie cap Poezia si Muzica spune ca vor fi cele mai inaltatoare imnuri in pop lui Dumnezeu ,in vremea finala Rog a se adresa pe adresa de mail,vocea_iubirii@yahoo,com.Dupa un trecut stricat Domnul mi-a daruit ceva ce are valoare dar are semne de neinteligibilitate.O mana calda si iubitoare in plus fata de cea a fratelui Benoni Catana mi-ar fi utila.Sunt multe,Unele sunt pentru copiidar se vor vedea Ca am nevoie si de retusuri ca textier si ca bun compozitor.
Cartile sunt bune ,dar nu e bine mai ales in muzica unii din mai marii cantaretilor sa se socoteasca capabil de orice parereti incat sa denigreze cartea in mod necuviincios este total deplasat pentru o gandire crestina.Lucrarea noastra de lauda este pentru Imparatul si mai ales in muzica perfectionarea este partea mea a noastra a fiecaruia.Rog ca adevarata sensibilitate muzicala sa lase loc de cugete curate caci cine se amesteca in lucrul altuia ,va fi judecat aspru de Dumnezeu daca El i-a oranduit lucrarea,El va purtea raspunderea si a acuzatiilor.Cant mele de pe resurse crestine sunt 8 <Lacrimi,Am sa cant voios,Eu am o coroana,S-a Nascut Isus,Vitejie,Tineretea,Mama ,o mama si As vrea sa cant in infinit.Aceasta va fi recorectata si structura ei se afla deja si sub forma aceasta in calculator altor versuri Invata/ma..Rog ajutor si rugaciune.Si veti vedea iubirea lui Isus manifestata fata unii din cei mai decazuti oameni
Nabucco si Sulamita
February 8th, 2010 - 03:55:52
eddieconst
“Nu mi-a placut nciodata sa vorbesc despre viata mea dinainte de convertire. In contextul discutiei vreai insa sa amintesc ca in vechea mea viata am publicat critica literara si eram vazut ca o speranta reala de persoane ale caror nume se gaseste in manualul de literatura romana”
Daca taceai, om de bun simt ramaneai.
“Ceea ce vreau sa spun este ca desi nu ma pricep la muzica cunosc destul de mult despre poezie ca sa spun ca autorii noilor texte sunt versificatori de ora muzicala dar nu stiu ce este aceea poezie.”
Ce vrei sa spui este limpede dar si mai limpede e altceva. Ca in orgoliul tau ranit nu te dai in laturi de la a jigni oameni care au facut o munca demna de multa apreciere.
Oamenii acestia nu au pretins ca au facut o lucrare perfecta asa ca a spune ca nu stiu ce e aia poezie, e practic o jignire nu numai de prost gust dar si gratuita. Cu ce dovedesti ca stii tu ce inseamna poezie? Ca erai candva, in cealalta viata o speranta a literaturii romane? Scuza-ma.
“Cand noi, biserica, vom simtii nevoia unei noi carti o vom face fara ajutorul politicienilor si birocratilor de cariera.”
eddieconst, se vede treaba ca mandria ii orbeste si pe oamenii care se afiseaza drept rationali. Cu cat e mai scuzabila acapararea reprezentativitatii de catre liderii astia asa birocrati cum ii faci tu, si pretentia ta de a fi biserica. De cand esti tu biserica?
Ti-au mai spus-o si altii. Lasa subiectu asta balta fiindca te contrazici fara drept de apel. Ori esti progresist ori este nostalgic concervator. Sau conteaza doar sa fii contra tot ce se face pe la voluntari…
Conflicte de interes: NONE!
Paltinisanu the 3rd
February 8th, 2010 - 06:45:45
G Dumitrescu
Apreciez explicatiile argumentate. Cred ca pentru cei care au dorit sincer sa se lamureasca si care le-au asteptat tot acest timp, sunt foarte binevenite.
Multumesc
Paltinisanu the 3rd
February 8th, 2010 - 06:53:06
Fiti convinsi stimati colaboratori ai Imnurilor AZS ca ele vor fii schimbate .Este deja necesara acea revizuire prin adaugare si in special eliminare a acelor imnuri care nu se vor canta.A durat mult pana la prima revizuire.Celelalte vor veni de la sine si vor fii si necesare.Har si Pace !
Adelin S.
February 8th, 2010 - 07:35:38
O remarca (pentru G. Dumitrescu) cei care semneaza cu pseudonim, sunt cei ce sunt de partea Imnurilor.
Adelin S.
February 8th, 2010 - 07:38:40
Aprecieri si recunostinta pentru munca depusa de Gabriel Dumitrescu si echipa care a lucrat la cartea de imnuri. Desigur ca ar fi fost de dorit sa fie cooptati si alti specialisti in acest proiect, iar conducatorii (ex. L.Cristescu) sa-i fi lasat sa lucreze fara a-si impune propriile puncte de vedere. Este de apreciat noua carte de imnuri, atat ca forma cat si ca fond si aceasta se datoreaza lui Dumnezeu si echipei care a trudit pentru aparitia ei. Multumiri lui Gabriel Dumitrescu pentru laborioasa activitate de cercetare. Dumnezeu sa va rasplateasca din plin efortul si sa ne dea puterea de a recunoaste si aprecia munca celor care au avut curajul de a-si asuma aceasta responsabilitate, iar imnurile sa ramana o cale de acces catre Creatorul Universului.
Stefan V.
February 8th, 2010 - 15:51:27
@10 Eddie
Draga Edi, ma bucur ca putem “conversa”. Iti apreciez interventiile si parerile, precum si spiritul efervescent.
Prin randurile mele n-am dorit sa polemizez nici un aspect al acestui proiect, ci doar sa evidentiez ceea ce este fapt si ce e mit. Nici n-am dorit sa fac apologetica acestei carti. Am prezentat doar, in scurt, criteriile si modul de lucru, cu preponderenta la partea muzicala.
Nu sunt un expert in cele literare, asa cum esti tu, deci las aceasta discutie pe seama literatilor. Eu doar am documentat ca textele cantarilor au avut o traiectorie sinuoasa de la prima versiune a lor si pana la editia a X-a. Sunt sigur ca daca ar fi avut ocazia, autorii originali ar fi continuat imbunatatirea lor. Din pacate, a venit comunismul peste toti. Nici nu vreau sa argumentez ca solutiile adoptate in editia curenta au fost cele mai bune din punct de vedere poetic. Dar, de aici si pana a declara ca “au republicat textele altora sub numele lor”, e un drum lung. Eu nu cunosc un astfel de caz in aceasta carte. Poate imi aduci exemple concrete.
Ce pot spune este ca am cautat sa reprezentam cat mai fidel gradul de modificare al textelor si muzicii, spre exasperarea unora. Concluzia e ca daca nu mentionezi nimic, e rau. Daca dai o socoteala prea amanuntita, iarasi e rau…
Spre lamurirea termenilor folositi cu privire la texte/traduceri:
1. adapt. dupa=adaptat(a) dupa: se refera la modificare minima ale unor expresii sau versuri.
2. prel. dupa=prelucrat(a) dupa: modificari mai substantiale
3. cand se spune Text/Trad. de…dupa…: vrea sa arate ca doar unele expresii sau versuri din textul original au fost pastrate, dar partea covarsitoare a textului apartine autorului contemporan, mentionat primul.
Trebuie sa-mi recunosc “pacatul” in a dori sa apara note de subsol foarte amanuntite si complete, pentru a pune la dispozitia credinciosilor o istorie sumara a imnurilor. Consider ca aceasta carte de imnuri reprezinta si istoria cantata a bisericii adventiste romanesti, printre altele. Cine nu doreste sa cunoasca, sa nu citeasca randurile respective! Dar cei care vor sa aiba o imagine mai clara despre originea si evolutia textului si muzicii, pot s-o faca fara a recurge la surse secundare. S-au strecurat si erori sau au fost redate informatii incomplete, datorita lipsei, la data respectiva, a datelor. Ulterior am descoperit la majoritatea sursa primara. Sper sa poata fi corectate in noua editie.
Desigur ca sunt o multime de lucruri care pot fi imbunatatite la acest volum. Unele le-ati enumerat in emisiune.
Totusi, m-a intrigat faptul ca in unele puncte, ca de ex. cu copyright-ul, ati sustinut o pozitie fara sa aibe acoperire in fapte. Nu vreau sa polemizez acest aspect, fiindca nu este unul principal, dar e necesar. Copyright-ul (dreptul de autor) este un drept acordat prin lege, si nu un semn de aroganta. Pentru aceasta carte, compilatorul (Uniunea) este proprietarul drepturilor la nivel de compilatie. Autorii romani si-au oferit creatia lor acestei carti fara pretentii de remunerare. Au fost si autori sau compozitori care au optat de a nu avea creatia lor reprezentata in acest volum, din anumite motive. La nivel individual al pieselor sau textelor, avem un numar de autori sau administratori ai drepturilor (straini) de la care am fost nevoiti sa obtinem permisiunea de publicare. Nu e nimic iesit din comun. Asta s-a facut in ultimii 300 de ani, din 1709, de la promulgarea legii “The Copyright Act” de catre parlamentul britanic, precursorul legii moderne a copyright-ului. Exista o sumedenie de surse de informare, pe unele le-am enumerat in randurile mele.
In ce priveste aerul patronizator, nu uita ca e greu sa schimbi mentalitatea si atitudinea oamenilor in doar cativa ani. Unii nu si-o schimba niciodata. Cred ca totusi e gresit sa acorzi acest calificativ “in corpore” celor care au lucrat la carte. Ca in majoritatea cazurilor, in astfel de comisii se aduc argumente si pareri dintre cele mai diverse. Sunt si “batalii acerbe”. Cine prevaleaza in aceste situatii, depinde de sistemul de lucru. In majoritatea cazurilor s-a recurs la vot. Totusi, nu in toate situatiile votul a fost “ultimul cuvant”. Alte considerente au avut prioritate.
Daca in cele literare nu sunt un expert, nici in domeniul muzical nu ma pot considera unul. Am doar un volum de cunostinte si o experienta de cateva zeci de ani in domeniu. Nu indragesc plafonarea, asa ca raman deschis catre invatare. Sper sa putem mentine o atitudine constructiva in ce priveste schimburile ideatice.
Gabriel Dumitrescu
February 9th, 2010 - 04:07:51
Doresc sa multumesc sincer celor care au exprimat aprecieri adresate personal pentru realizarea acestui volum. Vreau totusi sa subliniez ca a fost un efort de echipa. Fiecare membru al echipei a sustinut o munca deosebit de intensa si de durata, cu sacrificii doar de ei stiute. Deci si aprecierile, nu doar criticile, se adreseaza si se cuvin tuturor celor implicati.
Din cate stiu, dorinta de realizare a unei carti de imnuri cat mai folositoare bisericii, a fost sincera de partea tuturor membrilor comisiei. Modalitatea de lucru este cea care sufera criticile cele mai ascutite. Faptul ca proiectul nu a fost supus spre ratificare bisericii inainte de publicare este o obiectie intemeiata. Este adevarat ca nici nu exista un precedent la acest capitol in Romania.
Cel putin acum, dupa aparitia acestei editii, se pot obtine informatii, reactii si pareri, pentru alcatuirea unei noi editii care sa raspunda mai bine nevoilor percepute ale bisericii. Sa ne rugam ca aceasta sa se produca intr-un spirit constructiv de catre toti reprezentantii diverselor curentelor de opinie. Sa ne fie totusi foarte clar ca o culegere “pura” nu va putea fi realizata, ci doar una de “compromis”. Nici o factiune nu va putea fi pe deplin satisfacuta. Aceasta consta in natura unei astfel de colectii, care se vrea reprezentativa pentru toata biserica adventista de limba romana.
Gabriel Dumitrescu
February 9th, 2010 - 04:35:03
Mi-am dat seama ca din mesajul meu initial lipseste salutul calduros adresat moderatorului emisiunii, Marius Stanescu, cat si invitatilor, Edi Constantinescu, Mihai Raducanu si Gabriel Pavel. Imi cer iertare ca am trecut direct la punctele care necesitau lamuriri. O fac acum. Desigur ca ma leaga stranse relatii de colaborare cu Mihai si Gabi, din anii efervescenti ai tineretii muzicale, iar pe Edi il cunosc bine din Sibiul bunicilor mei.
Gabriel Dumitrescu
February 9th, 2010 - 04:49:13
Pentru Gabriel Dumitrescu
In biserica din care fac parte, comunitate resedinta de judet, un tanar diriginte de tineret, a venit cu copii a doua melodii din vechile imnuri, care au fost cantate cu mare placere de catre sala. Ne-am bucura sa fie reintroduse.
Cand la sunetul de trambiti
Cine-s acesti fericiti. …si ar mai fi cateva.
In rest, ma bucur ca ati raspuns. Aveam destule nedumeriri(desi nu am o cultura muzicala academica) chiar nemultumiri. Am inteles insa suficient ca sa nu mai “arunc cu pietre”. Totul este perfectibil cand exista dorinta si sunt lasate orgolii la deoparte. Mult succes in voluntariatul dvs.
Pentru Edi Constantinescu
Am o strangere de inima , dezamagire chiar, referitoare la limbajul folosit de dvs si chiar la ideile exprimate..
Nu m-am asteptat.
Domnul sa fie dumneavostra.
Adrian Iancu
February 9th, 2010 - 07:10:06
Domnule Paltinisanu al 3lea, da’ de cand esti matale biserica?? Astora mai mici de prin biserici li se da peste bot cu texte si paragrafe cand ridica vreo unul vreun semn de intrebare legat de “cum merg treburile”.
Dumneata ai idee ce insemna biserica??
Stii ce ar trebui sa insemne un grup religios??
DAr un lider religios?
Dar o patura clericala??
Te gandesti cum ar trebui sa arate relatia dintre “conducere” si “membrii”??? … dincolo de “Pacea Domnului”???
Emisiunea despre Imnuri Crestine 2006 a fost binevenita si a creat cateva valuri deloc de neluat in seama.
“Suntem si noi aici,PROSTIMEA”
In Biserica Adventista de Ziua a Saptea …se moare la fel de usor ca in ultimul bar!
esheth zeunim
February 9th, 2010 - 10:40:26
cine sunt eu sa ma bagi in seama..birocratie religioasa !?
suntem buni numai ca public, buni pentru “distractie” si pentru reprosurile si palmele de dupa??
ce ar fi fost sa ma intrebi si pe mine ce ma doare, ce imi place?? sa ma lasi sa imi cant viata? sa te bucuri odata cu mine?
esheth zeunim
February 9th, 2010 - 10:48:41
In 1999 in comunitati s-a prelucrat de Ps Benone Catana Seminar de muzica Timotei’99 care sublinia muzica poate fi inaltatoare sau dasunatoare.A aratat cel putin 8 elemente motivate(textul,melodia,ritmul etc0care a fost speculata ca vulnerabilitate de Ps Lucian Cristescu care a adus un aport nemaipomenit Dumnezeu sa-l aiba in grija,sa recunoasca si sa revina la cele scrise de autori.
C-tin L.
February 9th, 2010 - 11:31:57
21 esheth
“Domnule Paltinisanu al 3lea, da’ de cand esti matale biserica??”
Nu sunt si nici n-am pretins, asa cum a facut eddieconstul tau.
“Astora mai mici de prin biserici li se da peste bot cu texte si paragrafe cand ridica vreo unul vreun semn de intrebare legat de “cum merg treburile”.”
O stiu si eu, cum nici nu iti imaginezi. Asta nu e un motiv ca sa imi pierd simtul critic fata de pretinsii revolutionari.
“Dumneata ai idee ce insemna biserica??”
Da.
“Stii ce ar trebui sa insemne un grup religios??”
Da.
“DAr un lider religios?”
Da.
“Dar o patura clericala??”
Da.
“Te gandesti cum ar trebui sa arate relatia dintre “conducere” si “membrii”??? … dincolo de “Pacea Domnului”???”
Da si?
“Emisiunea despre Imnuri Crestine 2006 a fost binevenita si a creat cateva valuri deloc de neluat in seama.”
Valuri, da. Ar fi fost de dorit sa produca in loc de asta, argumente.
Felul acesta de a pune problemele care rezulta din interventiile tale, denota o gandire exagerat de simplista si in orice caz neadecvata pentru problema discutata.
In rest, lasa-l pe sibian sa se apere singur.
Paltinisanu the 3rd
February 10th, 2010 - 06:55:04
Stimate si Stimati,
Mi se pare ingenioasa formula de facut bani prin schimbarea din patru in patru ani a cartii de cantari. Daca inmultim 10 milioane de azs-ei cu 2 dolari (sau chiar mai mult) una bucata carte de cantari iata cum ar putea BAZS sa mai face rost de cel putin 20 de milionase de verzisori, adica salarii pentru cel putin 2000 de privilegiati din toate tarile pe timp de un an. Asta da afacere. De sarac, vaduva sau orfan oricum nu mai discutam. Cui ii mai pasa de ei ? Poate le pasa pastoreilor carora nu le mai pasa intre timp de turma ?
Ar fi bine ca schimbarile cartilor de cantari sa se faca in anii in care nu sunt olimpiade sau campionate europene sau mondiale de fotbal. Asa mai fac enoriasii ceva economii.
Cu copyright-ul (dreptul de autor) o lamuriram la fel cum le-am lamurit si pe celelalte. Dar totusi cred ca Pitagora amagit de pastorei timpului sau n-a mai apucat sa primeasca acolo, doua, trei zecimi pentru dreptul lui de autor.
Arabii in schimb incearca sa isi revendice drepturile. S-ar putea candva sa capete si ei despagubiri pentru dreptul de autor privind folosirea neautorizata a cifrelor lor, numite si azi cifre arabe. Romanii au ramas, se pare, pentru moment intr-o asteptare datorata crizei.
Oricum, a face din religie o fabrica de facut bani pentru privilegiatii sistemului mi se pare o idee excelenta. Sa tot faci la prozeliti si sa tot semeni la biserici, facand misiune. Important este ca banul sa iasa.
Apropo de misiune, iata ce se putea citi pe coperta lectiunii din trim. III pe anul 2008, citez:
Oare unde scrie in Biblie despre asa ceva ?
Sa fie oare cartea de cantari o noua forma mai rafinata de indulgenta, inventata de acei ce reflecta caracterul conform celor citate ? Ce nu face slujitorul smecher (O & P nr 156) pentru bani, nu-i asa ?
Va mai amintiti de emisiunea nr 156 ? Dar de replica invitatului emisiunii de la minutul 57:10 prin care acesta declara, citez:
Alte masti aceeasi piesa ? Se pare ca da.
Sergiu Marius Popilian, colectzionar de opinii
February 10th, 2010 - 17:55:50
Diferenta dintre Imnurile vechi si cele noi esta ca cele noi au copyright.Concluzia este ca Imnurile vechi pot fi in continuare copiate si cantate.Nu este nici o problema ca avem o noua carte de imnuri.Vom canta din cea care ne convine si care ne face mai increzatori.Succese tuturor !
Adelin S.
February 11th, 2010 - 06:56:45
pretutindeni unde sunt oameni, se face si mizerie, important este sa vina cineva sa mai si ecologizeze. DAca nu, somn usor frati crestini, uniunea, conferinta etc. vegheaza pt. dvoastra!
stef
February 11th, 2010 - 16:50:03
Imi pare rau ca editura nu a scos si cateva volume care sa contina celelalte tabele sau indexuri sau explicatii deoarece ar fi fost cred eu cativa interesati chiar daca pretul era mai mare,dar asta e ne-au redus pe toti la acelasi nivel!
dan
February 12th, 2010 - 08:38:54
Daca nu e trecut (scris) copyright-ul, nu inseamna ca “n-au copyright”.
Mr.R
February 12th, 2010 - 10:11:48
Niciodata n-o sa poata fi toata lumea multumita. Mai ales ca exista si critici de profesie si “frati” care considera ca a arunca cu orice ocazie si fara discernamant cu noroi in “conducere” e un act eroic, de glorie, care-i face pe ei sa para mai destepti.
Sunt destule lucruri care nu-mi plac, dar cred ca trebuie sa avem totusi o atitudine constructiva, civilizata, CRESTINA, sa venim si cu solutii, nu numai cu critici. Si sa ne gandim daca suntem chiar atat de priceputi in unele domenii incat sa dam sfaturi.
Mr.R
February 12th, 2010 - 10:12:33
Dupa cum probabil stiti deja, Uniunea Romana AZS a lansat proiectul de remaniere a cartii de imnuri. Prima intalnire a avut loc miercurea trecuta, pe 17 februarie. Sa ne rugam si sa ne facem cunoscuta parerea pentru succesul acestei editii.
Gabriel Dumitrescu
February 19th, 2010 - 23:38:25
Stimate Frate Gabriel Dumitrescu,
ai vorbit mai sus despre un pretins respect din partea unora, pentru inaintasi. Eu iti pun insa o intrebare si te-as ruga sa o iei in serios si sa o transmiti colaboratorilor din acel comitet si mai ales colaboratorului sef: Cum ramane cu respectul fata de contemporani? Cum ai putut sa fii de acord cu schimbarea versurilor lui Benone Burtescu? Oare ai fost consultat? Este permis in secolul XXI sa iei poezia unui scriitor care traieste si sa-i schimbi niste versuri fiindca asa considera cineva ca e mai bine? Mai oameni buni, asa ceva nu se face. Nu vreau sa fiu inteles gresit, il consider pe Benone Catana un versificator talentat al cantarilor noastre si unele cantari chiar im plac (ma refer la versuri), dar asta nu-i da dreptul nici lui si nici celui care l-a indemnat, sa schimbe ceva. Chiar daca Benone Burtescu i-ar da acest drept nu e corect fata de noi, care ne-am hranit cu poeziile lui si am crescut cu ele de-a lungul anilor. Mai ales ca limbajul lui e cat se poate de modern si nu se poate vorbi despre greseli de vreun fel. Incredibil dar adevarat: VERSURI DIN CANTARI SCRISE DE BENONE BURTESCU, AU FOST MODIFICATE IN ACEASTA CARTE DE CANTARI. Initial mi s-a spus ca acesta a fost consultat, i s-a cerut voie (ceea ce mi se pare total impertinent) dar ulterior am aflat ca dupa indelungi consultari cu poetul, au fost lasate la o parte negocierile si s-au operat schimbarile fara nici un fel de accept. Cine nu crede, sa-l intrebe personal. Nu vreau sa spun prea multe cuvinte, poate stii mai bine decat mine ce a reprezentat Benone Burtescu pentru cultura adventista din Romania. Dar chiar daca ar fi fost un versificator neinsemnat, tot nu ar fi fost admisibil ca cineva sa-i schimbe versurile. Daca la cele de mai sus exista vreo scuza, atunci nimic pe lumea asta nu mai e stabil, totul functioneaza dupa legi arbitrare.
Lorin Negosanu
February 20th, 2010 - 11:32:02
Lui Popilian 25
Interpretarea rautacioasa pe care o dai aspectului financiar in ce priveste cartea de imnuri nu-ti face cinste. A fiobsedat de suspiciuni urate fata de reprezentantii Bisericii nu este o nota de inteleigenta, ca sa nu mai vorbim de crestinism. Pentru ca tot am devenit recunoscut aici pe acest blog, ca specializat in imprecatii psaltice, eu iti dau o binecuvantare in acord cu spusele tale: Sa-ti dea Domnul (din punct de vedere financiar) cat a castigat Biserica sau principalii contributori la cartea de imnuri 2006, si daca nu esti multumit, sa-ti mai adauge si ce se va castiga prin noua editie revizuita. Si toti acesti bani sa-i primesti chiar cand vei avea mai mare nevoie de ei.
Regards.
Florin Laiu
February 21st, 2010 - 06:17:15
lui Gabi Dumitrescu
Maestre, tocmai am citit materialul pe care l-ai postat.Trebuie sa-ti spun ca apreciez fara rezerve munca facuta si calitatea ei. Daca am si eu unele obiectii ale mele, acestea nu impieteaza cu nimic asupra realizarii IC 2006.
Tocmai am participat la o consfatuire cu mai multi muzicieni si textieri AZS romani, la sediul Uniunii. Au fost anuntati sunt sunt asteptati si altii sa participe. De fapt, orice sugestie este binevenita. Se asteapta si tara si diaspora sa participe.
Sunt cu totul de acord insa ca nici o formula nu poate multumi pe toata lumea. Eu sper doar sa fim mai toleranti acolo unde se poate si, in acelasi timp, sa nu se faca rabat de la niste standarde minime, doar de dragul popularitatii. Cred insa ca si perceptia aceasta care priveste nepopularitatea noii carti se datoreaza mai mult zvonurilor, nu unui sondaj stiintific. Cativa oameni suparati, scriind Uniunii, pot avea mai multa influenta decat restul poporului care este mai conciliant, multumit sau chiar fericit.
Am observat ca exista tendinta de a lasa vechile imnuri exact cum au fost. Pe moment, m-am raliat acestei directii, cu putine rezerve, fiindca nu aveam in minte exact problemele concrete. Am purces, asadar, la o revizuire personala a vechilor imnuri, din punct de vedere al textului, cu hotarearea de a nu modifica nimic, daca se poate. Am ajuns insa destul de repede la concluzia ca sunt extrem de putine cantari la care sa nu se umble la text. Unii spun ca, daca sunt probleme in text, sa renuntam la cantarea respectiva, s-o inlocuim cu alta. Dar nu e intelept sa renuntam la cantari care se canta, au devenit clasice.
Eu nu am facut cercetari in istoria contributiei literare in miscarea AZS din Romania. Din observatiile mele insa, nici unul dintre textierii vechii carti de imnuri nu era un poet. Cel mai mult se apropie de aceasta calitate St. Demetrescu, dar nu o face ca poet (ce poezii a publicat?), ci ca traducator de text imnografic. Probabil era mai pasionat de graiul romanesc si mai inclinat nativ spre poezie. Paulini stiu caavea retorica, verb, in conferinte publice, in proza, dar textele semnate de el, chiar daca sunt in mare parte traduceri, sunt mai slabe decat ale lui Demetrescu. Cele semnate de Florea, Jelescu etc. nu depasesc pe Paulini. Exista in toate cazurile si exceptii in cazuri specifice, dar la modul general asa stau lucrurile si aceasta este realitatea.
Se reproseaza astazi liderilor (pe nedrept adesea), ca unele lucruri ies prost fiindca nu sunt implicati experti laici, ci pastorii vor sa faca totul si se pricep la toate. Daca acesta este un pacat (si s-ar putea sa fie, chiar daca nu e scris nicaieri), atunci este mai adevarat in cazul vechii carti decat in cazul celei noi. Noua carte s-a facut cu oameni competenti, specialisti, chiar daca nu toti cei competenti au contribuit (si aici se poate repara ceva), iar acesti oameni competenti nu au fost alesi pe criterii clericale. In cartea veche, dimpotriva, sunt doar cateva nume care semneaza ttul, toti sunt pastori si anume administratori, lideri ai Bisericii. Eu stiu ca existau in generatia trecuta si poeti (N. Carpen, P. Cazan, Ion Batrana etc.), nu toti la fel de buni, dar oricum, cel putin au scris pozie, aveau experienta. Eu as fi mers si mai departe, ca in aceste situatii de interes mai general, sa fi colaborat cu poeti evanghelici sau ortodocsi (de ce nu?), decat sa dam un text adesea penibil. Aceasta i-ar fi ajutat si pe altii sa renunte la accentele ion contratimp si sa promoveze o muzica mai de calitate. In fine, nu pot eu sa judec acum motivele si actiunile celor care nu mai sunt, dar mi se pare absolut inexplicabil ca nu s-a facut nimic timp de decenii. Chiar si in perioada comunista s-ar fi putut face, asa cum s-au ridicat bisericii si cum s-au tiparit atatea colectii pentru cor ! Probabil nu a existat un minim consens, si nici nu a constituit o prioritate.
Exemplele pe care le-ai dat, ilustrand realitatea ca si acesti pionieri au modificat textele cantarilor de la o editie la alta, sunt foarte interesante si instructive. Eu nu le-am cunoscut. Pot observa insa ca ei insisi au imbunatatit periodic textul pentru aceleasi motive si dupa aceleasi criterii pe care le-am urmat si noi. Adesea cand lucram impreunca cu Benone Catana, spuneam. Aici sunt sigur ca, daca s-ar scula batranul din mormant, ar zice: Multumesc, asa e cel mai bine ! Cum de nu mi-a venit mie ideea asta mai demult?
Am sperat ca este posibila pastrarea textului asa cum era. Dar nu mai cred asta. Fireste, votul va dicta ultima forma, dar in ce ma priveste, votul meu este prioritar pentru textul deja modificat. Am conceput criterii pentru modificari mai putine. Dar ma tem ca si in acest caz, vom satisface doar pe cei care peste 2-3 ani nu vor mai fi printre noi, si vom crea insatisfactie in randul tinerilor care deja s-au adaptat la textele noi.
Cu privire la cantari (folosesc acest termen general, fiindca nu toate sunt imnuri), cred ca multe din cele care se scosesera ar putea fi reintroduse. Canfari vesele si ritmate, fanfaristice, de tipul ”Cand la sunetul de trambiti”, sau cantari valsate, de tipul ”Furtuna e azi in juru-mi”, sau alte ritmuri ternare cum este ”Ce bine e cand tot mereu”, probabil ca si eu le-as respinge, daca le-as auzi de prima data. Dar psihologia are caile ei intortocheate. Desi muzica trebuie sa se armonizeze cu textul, si invers, realitatea este ca intr- masura limitata exista si o influenta reciproca, textul sfintind muzica (daca are ce mai sfinti), sau muzica schimband nuanta simtirii textului. In cazul cantarilor pe care le cunoastem din copilarie, pe care le judecam mai mult cu inima decat cu mintea, am putea fi mai ingaduitori. In schimb, putem fi mai pretentiosi la materialul nou introdus, care inca nu s-a legat sentimental de noi. Dar in principiu, cred ca este mai bine ca imnariul sa contina mai mult, decat mai putin. El este facut ca si marturisirea de credinta: sa ne reprezinte asa cum suntem, nu sa fie un crez ideal impus.
Sunt curios sa vad cum va evolua aventura aceasta a noii editii. Cred ca este necesara, dar nu absolut necesara. Motivatia opozitiei fata de noua carte este, in multe cazuri, opozitia fata de o persoana, sau fata de carentele unei metode de lucru. Dar cu toate obiectiile pe care si eu le-as putea aduce, noua carte este net superioara celei vechi. Problema cea mai serioasa este ca nu a fost promovata in mod suficient de cei care ar putea s-o faca la nivel de district si comunitate, sau pentru ca nu li s-a explicat pastorilor de ce a fost necesara o schimbare undeva. Eu cred ca oamenii nostri, in cele mai multe cazuri, sunt intelegatori, daca li se explica. In multe cazuri, nu ar fi nevoie de explicatii. Dar educatia limbii este foarte slaba astazi, si aceasta explica multe.
IN CATEVA ZILE VOI DESCHIDE UN FORUM PE TEMA ACEASTA, pe saitul meu, pentru a mai culege sugestii, obiectii etc. Mai putem tine legatura si pe email.
Sa fii iubit !
Florin Laiu
February 21st, 2010 - 07:32:44
@Florin: o simpla observatie, a doua editie a cartii a fost determinata de interesul major pentru carte (al carei tiraj s-a epuizat mai repede decat s-a asteptat, demonstrand interesul), si nu de nevoia unei revizuiri. Daca se ajunge la concluzia ca o noua editie este necesara, ar fi bine sa fie adaugate si indexurile care nu au “incaput” in primele doua variante. In felul acesta ar putea fi mai usor gasite imnurile considerate “decedate” dar care in realitate sunt inca in noua carte de imnuri, eventual cu text usor modificat. Aud ca la Loma Linda s-ar lucra de zor la “corectii”. Se cunoaste lista “specialistilor”? Sau este o noua carte dupa chipul si impotrivirea unora?
Cristian Dumitrescu
February 21st, 2010 - 13:55:30
Cristi Dumitrescu,
cartea s-a epuizat fiindca toti eram curiosi sa vedem despre ce-i vorba si fiindca asa era linia, ca toti sa adopte noua carte. Si fiindca multi au crezut ca noua editie reprezinta de fapt strangerea celor cateva carti de cantari intr-una singura. Era incomod sa tot umblam ba cu cele 52, ba cu cele 100, ba cu Imnuri Crestine. Toti asteptam legarea lor intr-una singura, dar nu ghiveciul care a iesit. Dupa ce lumea s-a dezmeticit, ii numar pe degete pe cei care erau multumiti de carte, in schimb cei nemultumiti erau puhoi, in frunte cu o gramada de pastori care n-aveau curajul sa ia atitudine.
In ce priveste expresia ta cu privire la chipul si impotrivirea unora, sa stii ca impotrivirea este a majoritatii. Incearca sa faci un sondaj si ai sa te convingi. Pentru cei mai multi, cartea de cantari nu inseamna doar muzica si poezie, inseamna si istorie. Noile imnuri sunt pretuite si indragite de cei mai multi. Personal, ma declar placut impresionat si multumit de bogatia care s-a adaugat in ultimele 2-3 decenii, si ma bucur sa le adopt in cartea de cantari. Dar hai sa le lasam sa se adauge in mod natural, fara sa ne apucam sa le macelarim pe cele vechi. Sa lasam istoria sa se scrie in continuare si sa nu stergem trecutul din memoria generatiilor viitoare. Unii dintre bunicii nostri, au lasat scrise pe peretii inchisorilor cuvintele multor cantari care au disparut din editia 2006, si sa fim seriosi, nu din motive gramaticale. Asa ca impotrivirea este naturala si spontana. Ai sa fii uimit daca te apuci sa faci un sondaj, cat de mic este procentul celor multumiti. Poate, eventual, rudele si prietenii celor care au fost in acel asa zis comitet.
Sper ca nu te-ai suparat pe mine.
Lorin Negosanu
February 21st, 2010 - 17:15:13
Daca pe vremuri biblice s-ar fi sters cantecele lui moise,David Core si s-ar fi amestecat la poetica lor ,ei care priveau cu admira?ie pe acestia,nu ar fi adus durerea sin inima lui Dumnezeu.Nu cumva inspiratia prin Duhul Sfant este mai bogata semantic decat cea ce linseaza cautarile spirituale ale pionierilor.Si nu cumva dictatura,si supunerea fata de proiecte arbitrare si fara valoare adevarata este in floare in Adventism,un soi de megalomanie culturala in lipsa obiectului,dreptate ,mila si credinciosie fata de batrani care ii intortocheati in biserici cu tot felul de ciudatenii literare mai mult sau mai putin relevante.,un soi de manipulare,Imi pare rau dar sicer imi schimb, ideia fata de cele enuntate mai sus.
Nabucco si Sulamita
February 21st, 2010 - 22:11:34
Ce usor este sa improsti cu noroi… Si nu stiu cum se face ca acolo unde mergi, in lumea virtuala, intalnesti cam aceiasi frustrati si nemultumiti care au totdeauna cate ceva de reprosat. Oameni buni, cartea de imnuri a fost adoptata de biserica, se canta in comunitati, imnurile noi s-au invatat in destul de multe biserici din Romania. Dupa ce oamenii simpli s-au invatat cu noile imnuri, acum, din cauza unor “gica contra” sa sufere 70 000 de membri? Acum sa o luam iar de la inceput, sa schimbam iarasi numerele, sa schimbam iar cuvintele? Pentru ce? Este eficient? In ce priveste pe acei romani din America, daca nu le place, ii invit sa isi faca propria lor casrte de imnuri. Am senzatia ca incearca de acolo de unde sunt sa isi impuna propria lor vointa.
Personal, apreciez munca la aceasta carte. Corect, se putea mult mai bine. E adevarat ca sunt anumite probleme care pot fi imbunatatite. Dar de aici si pana la a anatemiza toata munca acestor oameni si a elabora o noua carte, e cale lunga… Pentru cei care sunt de acord cu mine si pentru cei care nu sunt de acord… Domnul cu voi!
untip
February 22nd, 2010 - 13:21:58
untip,
Inca putin si NIC vor ajunge punct de doctrina. Si, in viziunea unora, si criteriu de mantuire. Nu-i asa?
Stau si ma intreb ce ne-am fi facut noi fara NIC. N-am mai fi stiut sa-l laudam pe Dumnezeu prin cantare, nu? Slava “bisericii” care a “adoptat” cartea de imnuri!
Si iti mai propun un experiment: 10 ani. Iar dupa aceea vorbim despre ce e valoros si bun pentru aglutinat in fiinta religioasa a spiritului crestin. De unde vrei tu!
Vasile cel mic
February 23rd, 2010 - 08:24:30
pt Florin Laiu binecuvintate sa-ti fie blestemele sfinte adresate lui papilian 25, noi neintelectualii,nu ne putem lupta cu inchizitorii adventisti nici cu vorba nici cu gindul orce spunem e spirit de critica ,e ,deh de la oameni inculti ce nustiu ebraica si greaca???Cu respect si bun simt va rog stapiniti-va si acceptati ponoasele .Ne-ati oferit posibilitatea recenziei cu aceasta ocazie.De ce sa lucrat hotete pe furis… opinia bisericii nu conteaza??? numai darurile si altceva conteaza. ori sunteti sfintii infailibili.
si n-avem voie nici la comentarii.faptul principal este ca relitatea doare. si in concluzie dumneavoastra ati reactionat la durere.Ramine sa ma blestemati si pe mine tot asa inteligent.Cind s-a trezit modernismul in exprimarile verbale ale dumneavoastra ? De ce ati schimbat si cele 152 de imnuri necomuniste neo adveniste????Astept blesteme sfinte ca sa le neutralizez prin rugaciuni la cineva care nu urmareste nici-un interes.Am ajuns sa cintam in biserica prcum unguri cu romini sau cu sasii din ardeal.Noi cintam pe doua limbi cea cu arhaisme si cea cu modernisme,casai Rominul. Ramii cu multa Binecuvintare.
Cristi
February 23rd, 2010 - 12:12:30
Vasilica,
Eu nu spun ca NIC sunt infailibile. Daca ai fi citit cu atentie, ai fi observat ca am spus ca se putea mult mai bine. In ce priveste intrebarea ta, cu privire la ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi existat, vreau sa iti aduc aminte ca mare parte din aceste imnuri au existat si inainte, fiind cantate de formatii corale in cadrul serviciilor divine. Acum nu s-a facut altceva decat s-a recunoscut valoarea lor. In ce priveste cei 10 ani de experiment, eu sper ca in cursul acestor ani sa invatam un nou imn nou (imi cer scuze ca folosesc aceasta expresie, vad ca unii nu o suporta, dar asa este, un imn cu totul si cu totul nou): imnul Mielului si, sincer, mi-as dori sa-l invat si eu si toti cei care din intamplare sau nu, scriu pe aici pe tema aceasta. Domnul cu tine
untip
February 23rd, 2010 - 14:16:32
Lui Lorin 36
Iti raspund pentru ca ne cunoastem si pentru ca, desi critic, ai scris fata ostilitate.
It inteleg supararea pana la un punct, dar daca am lua impreuna cartea veche, pagina cu pagina si vers cu vers, te-ai convinge ca au fost modificate pe drept si fara motivatii oculte. Te asteptam la Bucuresti sa-ti argumentezi sugestiile punct cu punct, sau sa delegi pe cineva, sau sa le pui in scris. E mult mai bine decat sa povestesti copacilor ce te doare.
Sa fii iubit!
Florin Laiu
February 23rd, 2010 - 15:55:22
Lui Florin Laiu 42
Vin cu placere la Bucuresti, daca sunt invitat. Deocamdata nu stiu cine are acces acolo, ar fi o moda noua daca poate sa vina oricine. In ce priveste luarea pagina cu pagina si vers cu vers, a cartii vechi, pot demonstra ca schimbarile justificate sunt in minoritate covarsitoare fata de marea multime de modificari de dragul modificarii, sau de dragul introducerii propriului nume printre autori. Pe deasupra s-au operat schimbari care zgarie flagrant la urechi, cum ar fi in “Domnu-i Iubirea” versul …”deci voi canta iarasi”… in loc de …”deci zic inc-o data”… . Cade accentul pe prima silaba din ‘canta’ si zgarie rau la ureche. Imi poti raspunde, care a fost rostul acestei schimbari? Si, chiar n-ati observat niciunul ca e accentul pe dos? Asta asa, dintr-o deschizatura de carte. Dar sunt o multime pe langa asta. E plina cartea de modificari inutile si unele chiar in mai rau, ce-i drept, din fericire nu foarte multe. Dar cu versuri care erau in ordine si au fost totusi modificate, crede-ma ca am o lista foarte mare.
Lorin Negosanu
February 23rd, 2010 - 16:36:01
Lui Florin Laiu 42
Vin cu placere la Bucuresti, daca sunt invitat. Deocamdata nu stiu cine are acces acolo, ar fi o moda noua daca poate sa vina oricine. In ce priveste luarea pagina cu pagina si vers cu vers, a cartii vechi, pot demonstra ca schimbarile justificate sunt in minoritate covarsitoare fata de marea multime de modificari de dragul modificarii, sau de dragul introducerii propriului nume printre autori. Pe deasupra s-au operat schimbari care zgarie flagrant la urechi, cum ar fi in “Domnu-i Iubirea” versul …”deci voi canta iarasi”… in loc de …”deci zic inc-o data”… . Cade accentul pe prima silaba din ‘canta’ si zgarie rau la ureche. Imi poti raspunde, care a fost rostul acestei schimbari? Si, chiar n-ati observat niciunul ca e accentul pe dos? Asta asa, dintr-o deschizatura de carte. E plina cartea de modificari inutile si unele chiar in mai rau, ce-i drept, din fericire nu foarte multe. Dar cu versuri care erau in ordine si au fost totusi modificate, crede-ma ca am o lista foarte mare.
Lorin Negosanu
February 23rd, 2010 - 16:38:29
@32 Lorin Negosanu
Iti multumesc pentru comentariu. Eu nu am spus in nici o postare ca exista un “pretins” respect pentru inaintasi. Nu! Respectul este real si trebuie pastrat. Intebarea e daca modificarile facute de urmasi au fost operate in acelasi spirit in care autorii originali le-au facut, de la editie la editie, in timpul vietii lor.
In ce priveste schimbarile textelor contemporanilor, inclusiv ale lui Benone Burtescu, eu cunosc doar bogatul dialog initial. Deoarece am fost responsabil cu partea muzicala, nu am toate detaliile despre partea literara si nu mi s-a cerut acordul. Stiu insa ca au fost luate niste decizii finale de catre coordonatorul proiectului, care le-a considerat necesare. Daca acestea au fost comunicate autorilor sau daca a fost ceruta permisiunea lor, asta nu mai stiu.
Eu in general am pledat pentru cat mai putine modificari, fie la texte, fie la melodie/ritm/metru.
Doresc sa precizez inca o data un lucru referitor la acuzatia ca au fost facute modificari doar ca sa apara numele unora ca autori. Aceasta acuzatie este total nefondata. Mentionarea numelor celor responsabili in general de acele modificari a fost facuta DOAR ca un gest de transparenta si pentru consecventa fata de listarea cat mai completa a tuturor persoanelor care au contribuit intr-un fel sau altul la forma de prezentare din IC-2006: de la autorii/compozitorii originali, la traducatori, aranjori etc. A fost un principiu urmarit cu consecventa pe intregul parcurs al volumului. Chiar daca unele nume apar mai des, nu inseamna ca toate modificarile le apartin in exclusivitate, ci doar ca ei au fost responsabilii pe domeniu. (Te rog reciteste paragrafele in care comentez despre masura in care numele reprezinta contributia exclusiva sau nu la modificari.)
@36 Lorin Negosanu
Doar un sondaj de opinie mai larg va putea identifica pozitia intregii biserici fata de IC-2006 si fata de proiectul de remaniere a cartii. Eu sustin ca acesta trebuie sa aibe loc inainte de avansarea intr-un proiect care sa aibe la baza ca singur principiu unificator de organizare doar pastrarea numerelor din cartea veche, IC-1926/1930. Mi se pare totusi ca principiul unificator al sectiunilor/capitolelor tematice este mai important.
@41-42 Lorin Negosanu
Te rog sa compari cele doua versiuni ale cantarii cu ceva mai multa atentie. In IC-1926, era in 3/4 cu miscarea pe optimi, deci accentele prozodice sunt din 2 in 2 silabe. La refren erau doua accente pe dos: deci ZIC in-C’O-da -TA Dom-NU-i iu-BI-rea.
In editia 2006, s-a schimbat miscarea pe patrimi, in loc de optimi. Accentul cade bine acum, fiindca si metrica este ternara:
DECI voi can-TA ia-rasi.
Cu respect.
Gabriel Dumitrescu
February 24th, 2010 - 04:14:23
@34 Florin Laiu
Si eu sunt curios, daca se vor face propusele sondaje de opinie, care va fi directia finala. Revenirea la numerele din cartea veche nu mi se pare una inteleapta, fiindca arunca la gunoi principiul unitar al organizarii pe capitole tematice. O alta carte, alte numere…la numai cativa ani de la editia precedenta. Cred ca va crea o si mai mare confuzie. E doar parerea mea. Asa cum am mai mentionat, nu exista doua editii succesive a cartior de cantari in nici o intreprindere editoriala din lumea intreaga, care sa fi pastrat numerele din editia precedenta, indiferent de cat de legati afectiv am fi de ele. Ganditi-va ca vor fi atat de multe plombe (in locul pieselor originale care vor trebui oricum eliminate, ca piesele de cor, cele solistice, instrumentale, sau cele perimate), incat noua editie nu va arata ca si cea veche.
@43-44 Lorin Negosanu
Stiu ca se accepta inca propuneri de persoane care sa faca parte din noua echipa de lucru si care se doreste a fi largita. Oricum, cei din diaspora, dupa promisiunea celor de la Uniune, vor putea participa in direct via teleconferinta la lucrari, fara sa fie necesara deplasarea la Bucuresti.
Gabriel Dumitrescu
February 24th, 2010 - 04:32:57
Am cateva cantece facute care necesita realizarea armoniei si mici retusuri ca textier,sunt de teapa primei prezentari de aiciDaca cineva binevoieste am lasat la postarea 11 cateva detalii,rog a scrie pe adresa.vocea_iubirii@yahoo.com.Nu sunt cunoscator al muzicii dar exista realizari de teapa celor prezentate la acea postare care mai pot fi facute daca cineva binevoieste,si nu sunt putine,astept incurajare nu pregatiri pentru proiecte care pot fi si iluzorii.Exista si al tip de munca ce trebuie facuta in muzica dar stricata eventual de proiecte egoiste.Intre egoism si muzica exista un dezacord total ,cert este ca unii sunt fiintati de egoism,altii de motive sincere dar primii nu respecta conducerea Duhului Sfant.Astept, e un strigat de ajutor si cine/i pt un mic compozitor nedistins,cu o nebunie pozitiva.
bunyanceltanar
February 24th, 2010 - 11:45:10
vocea_iubirii@yahoo.com
rog stergere ant
bunyanceltanar
February 24th, 2010 - 11:47:14
45 – Gabriel Dumitrescu
Imi pare rau, nu m-am gandit la schimbarile de ordin muzical, atunci cand m-am referit la numele celor care apar des in dreptul modificarilor. Marea mea suparare este in ceea ce priveste modificarea versurilor, cu alt scop decat cel al corectarii greselilor gramaticale. Ca sa fiu sincer, schimbarile muzicale nu fac parte din capacitatea mea de analiza si perceptie; doar daca s-ar fi modificat linia melodica, as fi reactionat. Insa in domeniul literar ma consider in masura sa apreciez. Si mai ales in ceea ce priveste valoarea istorica a versurilor, consider o mutilare a identitatii noastre aceste modificari gratuite. Am studiat si studiez intensiv istoria adventa si nu am putut sa nu observ cum si-a pus amprenta mersul lucrurilor asupra muzicii si literaturii adventiste, din alte zone dar si din Romania. Ceea ce spun, pot argumenta, nu sunt doar vorbe in vant.
In ce priveste Domnu-i iubirea, am comentat si cu sotia mea, care spre deosebire de mine se pricepe la muzica si mi-a confirmat corectitudinea celor afirmate la @45. Strict teoretic, ai dreptate, dar degeaba frate, daca nu suna, nu suna. Muzica nu inseamna doar teorie muzicala. Atunci cand ii pui versuri, muzica se impleteste cu poezia. Si oricum ai da refrenul la Domnu-i iubirea, in noua forma, cu toata bunavointa, suna pe dos. M-am gandit in primul moment ca e din cauza ca m-am obisnuit cu vechea forma. Dar si dupa o jumatate de ora de incercari, tot nu suna. E indiscutabil mai eleganta forma veche. Eu vad in Imnuri Crestine un ansamblu, nu doar o carte de cantari. Un amestec placut de muzica, poezie si istorie.
Referitor la sondajul despre care amintesti tot la @45, mi se pare tardiv si nedrept sa se faca un sondaj legat de editia din 2006, atata timp cat legat de cea veche nu s-a facut niciunul. De ce n-ai propus acelasi lucru cand s-a pornit proiectul cartii din 2006? Va era cumva teama la toti ca o sa intampinati opozitie serioasa din partea membrilor? Daca atunci s-a operat fara sondaj, mi se pare absolut corect sa se procedeze la fel si acum. Parca prea ne-am saturat de timpurile cand cand se foloseau masuri diferite pentru unii fata de ceilalti. Si atat sunt de intrigat, ca vin iarasi cu intrebarea: De ce n-ati facut fratilor de la inceput un sondaj de opinie? Nu-mi vine sa cred ca acum, cand se clatina pozitia editiei din 2006, veniti cu propunerea unui sondaj de opinie!
Lorin Negosanu
March 5th, 2010 - 17:06:37
Draga Lorin,
Iti inteleg frustrarile in legatura cu modificarile textelor. Cred totusi ca este bine ca intr-un dialog sa nu lasam frustrarile sa ne domine. Ne ridicam deasupra lor si le stapanim. Crede-ma ca si eu am avut si am frustrarile mele in legatura cu IC-2006 si chiar cu modul de lucru la actuala editie.
Din punct de vedere muzical practic, nu doar teoretic, nu exista dubiu ca varianta din IC-2006 a cantarii “Domnu-i iubirea” este superioara ca accente. Poate vrei sa spui ca puteau fi gasite alte cuvinte, asta e cu totul altceva, dar ca accente nu intra in discutie. Doar obisnuinta cu textul vechi nu e de ajuns sa-l faca sa fie corect. Vom vedea cum va considera de cuviinta comisia actuala.
Referitor la sondajul de opinie in legatura cu cartea veche de imnuri, poate nu ai citit cu atentie randurile mele explicative. Am aratat ca in decursul anului calendaristic 1988 s-a monitorizat utilizarea imnurilor din carte in urmatoarele 18 comunitati din diferite regiuni ale tarii: Arad, Bacau, Braila, Calarasi, Cluj-Napoca, Craiova, Darabani, Iasi, Medias, Piatra Neamt, Roman, Sibiu, Viile Noi, Viziru, plus inca doua comunitati din tara (la care nu mai am numele) si doua comunitati din Bucuresti. Am aceste formulare completate pentru fiecare din aceste comunitati si acum. Acest sondaj a stat la baza selectiunilor din cartea veche, la care s-au adaugat alte considerente de ordin muzical si literar. E adevarat ca nu s-a facut un sondaj ulterior in legatura cu modificarile de text.
Totusi, chiar daca au fost si alte opinii si sugestii de procedura in decursul lucrului la IC-2006, multe din acestea n-au fost acceptate, fiindca Uniunea, prin reprezentantii ei, era autorul colectiv al cartii. Nu e cazul sa comentez mai mult, dar vreau sa se stie ca in acea comisie au fost opinii si sugestii foarte diverse, cum e de asteptat in orice tip de comitet. Unele au prevalat, altele nu. Dupa cum se vede, nu exista nici un comentariu oficial asupra editiei 2006. Tot ce am facut eu este sa aduc putina lumina in legatura cu principiile care au stat la baza lucrului comisiei, tocmai fiindca nu a existat o luare de pozitie si nici o explicatie oficiala. Deci, nu pot fi tras la raspundere in legatura cu deciziile oficiale, din moment ce eu am fost un colaborator extern al Uniunii.
Una dintre obiectiunile exprimate in emisiune cu privire la continutul IC-2006 a fost ca nu s-a facut un sondaj de opinie mai larg in legatura cu toate cantarile, ca sa fie reflectata opinia colectiva a bisericii.
De aceea am sugerat sa se faca un sondaj (este doar o sugestie personala, nu a comisiei IC-2006) ca sa se vada daca intr-adevar biserica in intregime e nemultumita de IC-2006, sau in ce procentaj. Apoi, sa se vada in ce masura si in ce maniera sa fie facute schimbarile. Daca intr-adevar vrem sa iasa ceva mai bun si cu acceptiunea generala a bisericii, nu vad de ce sa nu se faca acum un sondaj de opinie comprehensiv. Nu cred ca este de dorit ca sa se genereze inca o reactie de nemultumire masiva pentru lucrul unei comisii care nu are avizul si ratificarea bisericii ca intreg.
Aici nu e vorba de “clatinarea pozitiei editiei din 2006″, ci e vorba ca din nou va fi afectata intreaga biserica, la doar cativa ani scurti de la aparitia si intrarea in uz a editiei actuale. Eu am facut o invitatie la intelepciune si la o documentare pe teren ca sa se previna un alt val de nemultumiri. Atata tot.
Curent, se lucreaza la o noua editie. De modul in care se va proceda, va depinde succesul ei. Daca nu se invata lectiile trecutului, cum vrem sa aducem ceva mai bun si acceptabil intregului corp al bisericii?
Gabriel Dumitrescu
March 13th, 2010 - 03:40:55
Nu apreciez armonizarea melodiei “Ne A?teapt? Un C?min Str?lucit”. Pentru organisti e foarte greu. Aceste noi scrieri sunt mai mult pt pian ?i pt un încep?tor…. Dumnezeu cu mila!!! Sper s? scoate?i o nou? carte ?i care s? fie incluse ?i “Ce Bine e Când Tot Mereu” ?i “Mergând pe calea lui Isus”, imnuri care în biserica noastr? se cânt? ?i acum. Gândi?i-v?: mare dac? autorul ar mai fi în via??, ce ar zice v?zând-u?i imnurile “înmormântate”? Fra?ilor, nu face-?i discriminare între compozitori. Cum are unul dreptul, la fel are ?i cel?lalt, chiar dac? nu sun? a?a melodios scrierile respectivului. V? rog o nou? edi?ie revizuit? la gam? ?i armonizare!
Florin Lucian Bujor
February 26th, 2011 - 13:34:47
Va rog o noua carte cu armonizare originala cum era inainte. Exemplu melodia “Ne Asteapta un Camin Stralucit”. Sunt organist si e tare dificil sa folosesti o asemenea armonizare la mana stanga. Multumim….
Florin Lucian Bujor
February 26th, 2011 - 13:47:49
Nu pot sa cred k ati facut aceasta carte fara un sondaj de opinie. In fond, noi trebuie sa decidem ce cantari vor ei incluse si ce nu. In definitiv, noi suntem cei care se chinuie in fata pianului/orgii ca sa reusim sa ne iasa cantarea cat mai bine, nu voi…. Este nevoie de o noua carte cu armonizare mult mai usoara. Si va rog “MERGAND PE CALEA LUI ISUS” si ” CE BINE E CAND TOT MEREU” sa fie re-introduse. La noi inca se mai canta. Luati seama si de cerintele utilizatorilor acestor grele si imposibile imnuri.
lucky
February 26th, 2011 - 13:55:51
Rog o nou? carte cusut? de calitate.
lucky
February 28th, 2011 - 11:38:57