Get the Flash Player to see this player.
>> download video pt. iPod <<
Asteptam scorul si comentariile Dvs. pt aceasta emisiune folosind linkurile de mai jos.
Pentru a vota apasati pe stelutele de mai jos
(54 votes, average: 3.54 out of 5)
Loading ...
Loading ...
Concluzia emisiunii: un tanar asteapta de la biserica ceea ce ea nu ofera! Si culmea, indiferent cat de mult ar oferi ea, tot altceva va dori tanarul…
Ati pus o intrebare la care nu ati raspuns! Sau ati dat un asa zis raspuns care nu ajuta cu nimic!
Un tanar
June 20th, 2008
Ce asteapta un tanar de la biserica lui?
aaaaa… vorbim despre ei, fiind absenti din discutie… interesant si neeficient. pana la urma plictisitor, doar pentru a umple spatiul emisiunii cu ceva.
poate ca ar trebui sa intrebati tinerii despre ce ar vrea un batran de la biserica lui, sa intrebati pe cei sanatosi despre ce ar avea nevoie bolnavii, sa intrebati barbatii despre ce vor femeile, eu stiu…
ne place sa vorbim “vorbe”, sa analizam in vid, sa ne dam cu parerea, “din punctul meu (nostru) de vedere”, fara sa intelegem fenomenul real al unui lucru.
da, cred ca asta a fost si metoda lui isus. nu?
george
June 20th, 2008
Draga George,
Daca e cineva care vorbeste in vant pe aici, acela esti dumneatale. Esti un personaj interesant dar numai pentru cei interesati de studiul ignorantei. Am remarcat ca nimeni de pe aici nu prea se oboseste cu a te lua in seama si poate ca gresesc dandu-ti o atentie nemeritata, dar poate pe viitor o sa “te simti”…cu toate ca nu ma astept.
proscrisul
June 20th, 2008
Omul tanar are nevoie dramatica de libertate si independenta!
Tinerii sunt obligati sa consume experiente cu care n-au nimic in comun numai ca parintii sa fie impacati. Acest lucru e o barbarie, caci barbarie e sa-i impui unui om experiente de care n-are nevoie. Cand te indrepti spre un om, ca spre un om!, nu mai tii seama de varsta, de autoritatea sau meseria lui.
Un om tanar este un om nemultumit de sine. Nemultumirea de sine (care duce mereu la cautare si descoperire) e singurul semn autentic al tineretii. Important nu e “sa fi tanar” (in privinta asta nu ai nici un merit, biologic vorbind), important e “sa ramai tanar”. Cine n-a ramas tanar pana la adanci batraneti inseamna ca n-a fost defapt tanar niciodata, ci doar un batranel posac si conservator care s-a deghizat in masca unui baiat cu par balai si ochi albastri.
Fiind liber de prejudecati, omul tanar in suflet poate vedea limpede ce este fals si ce este adevarat.
Si apoi, in credinta nu exista tinerete sau batranete. Nu exista ucenici tineri, ci numai ucenici adevarati sau impostori, fie ca au 17 sau 70 de ani.
Copil, tanar, matur sau batran (omeneste vorbind)… fiecare e om adevarat si trebuie tratat cu aceeasi seriozitate, atitudine si respect!
Din pacate insa, nu suntem egali in ochii nostri, nu? Celalalt e intotdeauna mai sus sau mai jos decat noi, in mintea noastra… dar niciodata egal!
george
June 20th, 2008
Quod erat demonstrandum.
george
June 20th, 2008
daca ignoranta trebuie studiata,vei fi un bun profesor d.le proscrisul? george! chiar daca voi fi considerat ignorant,i mi place mult sa iau in seama ceea ce scrii si ceea ce vei scrie in continuare,nu te lasa intimidat! multumesc!!!!!aceeasi consideratie si pentru:arius,rahav,arhitect G P,doctor U.,IO.V,gili si nu in ultimul rind sertorius,este o placere sa citim comentariile dvs.(o spun si in numele unor prieteni)!!!
m.a
June 20th, 2008
Asa mai George , ca era cat pe-aci sa incuviintez comentariul domnului proscris dar ai ¨produs ¨ ceva intersant. Ai mila si nu mai scrie doar de dragul de a vorbi. Se pare ca poti.Ca mine sunt poate si altii care citesc , invata , in umbra.Comentariile voastre sunt la fel de interesante , ca si temele in sine. Va multumesc tuturor si , George, sper sa nu te superi pe mine.
daniel
June 20th, 2008
(inca nu am vazut emisiunea) dar poate invitand doi oameni nu foarte tineri intr-o discutie despre tineri ei au vrut si sa vada cat de bine ii inteleg ceilalti pe tineri si cat de bine inteleg ceilalti nevoile lor
daniels
June 20th, 2008
doar pentru ca avem dreptul sa comentam asta nu inseamna ca este si necesar sa comentam. frustrarile interioare se pot exprima si in alte locuri si in alte moduri. deobicei cine comenteaza mult, face mult prea putin.
daniels
June 20th, 2008
Oh my god! daca ma supar?
are you crazy?
nu observi spiritul in care sunt spuse?
offfff….
multumesc si eu!
lasa-ma pe mine sa fiu nebun… am un mare privilegiu de a fi aici cu voi. nu vreau sa va multumesc mereu, ca un robot. imi vine sa va urechez de bucurie. 
tuturor!
de ce ma fortezi sa fiu sincer si s-o dau in sentimentalisme?
gata! revin la atitudinea ironica si enervanta.
george
June 20th, 2008
m.a te-as scoate la tabla dar mi-e teama ca n-o sa am nota suficient de reprezentativa pentru tine. Mai bine stai in banca ta si bucura-te impreuna cu prietenii de ce scriu preferatii tai. Ma bucur totusi sa remarc faptul ca si George are un public. Ma miram de ce insista pe-a lui dar se pare ca eu am supraestimat auditoriul si ca urmare imi cer scuze public maestrului George!
proscrisul
June 20th, 2008
pana la urma mi-am cumparat si eu un televizor color si noaptea trecuta am dat peste filmul asta : in bucuresti e un individ care n-are nici un ban dar poarta un costum de fite si-un nod perfect la cravata nu e nici ingrijorat nici beat in schimb tipul sta toata ziua intr-o biserica si toate femeile frumoase sint indragostite de el si cumva reuseste sa-si plateasca la timp chiria si tot urca si coboara niste scari si camasile stralucesc pe el si le spune fetelor ca ele nu stiu sa scrie poezie ca el stie dar nu simte deocamdata nevoia pentru ca el acum cauta de fapt Adevarul tunsoarea lui e si ea perfecta nu e niciodata mahmur n-are nici un tic nu I se zbate nici o pleoapa iar dintii vesnic albi perfecti
stiam ce urmeaza : tipul avea sa ramana cu poezia femeia si si Adevarul asa ca am inchis televizorul gindindu-ma , asa-ti trebuie in aia ma-tii cretinule le meriti pe toate trei.
asta este din ciclul ce asteapta ( sau isi doresc ) tinerii. cu mentiunea ca este o poezie de charles bukowski din volumul “love is a dog from hell”, ar urmatoarea este tot o poezie tot de bukowski asta , pt ce asteapta sau isi doresc tinerele :
I see you drinking at a fountain with tiny
blue hands, no, your hands are not tiny
they are small, and the fountain is in France
where you wrote me that last letter and
I answered and never heard from you again.
you used to write insane poems about
ANGELS AND GOD, all in upper case, and you
knew famous artists and most of them
were your lovers, and I wrote back, it’ all right,
go ahead, enter their lives, I’ not jealous
because we’ never met. we got close once in
New Orleans, one half block, but never met, never
touched. so you went with the famous and wrote
about the famous, and, of course, what you found out
is that the famous are worried about
their fame –– not the beautiful young girl in bed
with them, who gives them that, and then awakens
in the morning to write upper case poems about
ANGELS AND GOD. we know God is dead, they’ told
us, but listening to you I wasn’ sure. maybe
it was the upper case. you were one of the
best female poets and I told the publishers,
editors, “ her, print her, she’ mad but she’
magic. there’ no lie in her fire.” I loved you
like a man loves a woman he never touches, only
writes to, keeps little photographs of. I would have
loved you more if I had sat in a small room rolling a
cigarette and listened to you piss in the bathroom,
but that didn’ happen. your letters got sadder.
your lovers betrayed you. kid, I wrote back, all
lovers betray. it didn’ help. you said
you had a crying bench and it was by a bridge and
the bridge was over a river and you sat on the crying
bench every night and wept for the lovers who had
hurt and forgotten you. I wrote back but never
heard again. a friend wrote me of your suicide
3 or 4 months after it happened. if I had met you
I would probably have been unfair to you or you
to me. it was best like this.
cu mentiunea ca biserica poate sa o traduca pt cei care nu inteleg engleza asta
rahav
June 20th, 2008
Cand esti tanar, normal esti un arogant la pozitiv sau negativ. Tanar, inseamna viata, frumusete, dragoste, pasiune pentru ceva, iubesti o anumita muzica, mandru dar nu arogant, flegmatic sau charmant, o aliura sportiva, esti superior multora. Am fost tanar, dar mi-a placut sa lucrez cu tinerii. Niciodata un tanar chiar daca te supara, NU TE RANESTE SAU OMOARA, ci incearca sa demonstreze independenta lui fata de altii. Biserica in general nu are grija de tineri. Iar pastorii conservatori si cei moderni, inca nu au invatat cum sa dialogheze cu un tanar al zilelor noastre. A sta la masa discutiilor cu “tineretea”, trebuie sa fii, mereu tanar.
arh. Gheorghe Petrescu
June 20th, 2008
d.le proscrisul,intii sa predati lectii despre amabilitatea crestina,apoi sa ma scoateti la tabla.Cit despre note,pina si termometru de la masina afiseaza sub zero!!!
m.a
June 21st, 2008
pe de o parte daca nu ar exista oameni ca el noi ne-am pierde reperele. interventiile tale, george, daca ar fi altfel formulate, ar fi si altfel receptate. incearca te rog sa le formulezi intr-un fel ca sa le pui adevarate probleme, nu sa te ia toata lumea drept un golan. nu esti un golan, inteleg unde bati, iar mie imi place ce faci. atat ca nu-mi place felul in care le spui. e alegerea ta cum continui sa le spui, dar ca sa fii luat in serios si nu drept un mascarici, cred ca trebuie sa schimbi un pic felul in care le spui.
daniels
June 21st, 2008
daniels si daniel sunt doua persoane diferite… ca am vazut ca mai e un daniel pe aici si sa nu ne confundati
daniels
June 21st, 2008
Eu sunt un prost, un nebun, un criminal, un blasfemitor, un ateu, un om fara Dumnezeu, un ticalos, un nenorocit, fumez, beau, nu respect Sabatul, mint, fur, nu ma rog, nu citesc Biblia, nu cunosc (nu am citit nimic despre toti cei despre care se vorbesc) aproape deloc istoria teologiei, sunt lenes, plin de prejudecati, pofte si frustrari, un razvratit, un orb care s-a saturat sa umble in bezna, un sarac sufleteste, un ipocrit egoist.
Intr-un cuvant un pacatos… mizerabil, de cea mai joasa speta. Un nimic.
Asta sunt eu.
Stiu ca merit moartea si nici nu vreau altceva decat moartea mea. Nu vreau, nu cer binecuvantari si nu sunt vrednic de viata vesnica. Nici n-as suporta sa traiesc cu mine.
Si ca sa vezi cat de mult o tin pe a mea, voi face ceva ce o sa te socheze pe tine, crestinule, care stii ce este scris in Biblie:
JUR (iau pe Dumnezeu ca martor) ca nu voi mai comenta aici, pe siteul acesta, niciodata!
Si nu fac asta la suparare, ci in stare de luciditate.
Adio!
ps: si cu toate astea m-am indragostit de Isus. nebunie curata intr-un animal demonizat cum sunt eu! poate ca ar trebui sa ma sinucid… dar niciodata nu e prea tarziu… sa scapi de un nimic! si cu mine si fara mine, tot aia e… viata nu se opreste in loc pentru disparitia unei umbre.
george
June 21st, 2008
“Eu sunt un prost, un nebun, un criminal, un blasfemitor, un ateu, un om fara Dumnezeu, un ticalos, un nenorocit, fumez, beau, nu respect Sabatul, mint, fur, nu ma rog, nu citesc Biblia, nu cunosc (nu am citit nimic despre toti cei despre care se vorbesc) aproape deloc istoria teologiei, sunt lenes, plin de prejudecati, pofte si frustrari, un razvratit, un orb care s-a saturat sa umble in bezna, un sarac sufleteste, un ipocrit egoist.”
(george, June 21st, 2008)
“george! chiar daca voi fi considerat ignorant,i mi place mult sa iau in seama ceea ce scrii si ceea ce vei scrie in continuare,nu te lasa intimidat! multumesc!!!!!aceeasi consideratie si pentru:arius,rahav,arhitect G P,doctor U.,IO.V,gili si nu in ultimul rind sertorius,este o placere sa citim comentariile dvs.(o spun si in numele unor prieteni)!!!”
(m.a., June 20th, 2008)
baba chioara
June 21st, 2008
vai de cel care pacatuieste!! ..dar vai de cel prin care vine prilejul de pacatuire!!!!!daca am gresit ceea ce am scris,vreau sa fiu judecat de Judecatorul Suprem care nu va comite niciodata o eroare judiciara!!!!!!! agresit atunci cind am crezut ca ma aflu la o intilnire crestina si in special una adventista de ziua 7.a daca asa arata un forum adventist!!!!!!!!!!!!!!!!! nu cei sanatosi au nevoie………trestia frinta………mila voiesc nu jertfe,sit fabule nu Evanghelie Vesnica! ?????
m.a
June 21st, 2008
Oare Dumnezeu Cel Bun n ar putea daca ar vrea
Sa exprime bunatatea, dragostea si echitatea?
Dar atunci , noi ce am mai face ?…
Beneficiari de har ,… de jertfa de la calvar…
Haideti totusi sa fim frati,
Sa zambim , sa ne iubim,
Sa uitam ceea ce n-are un alt frate, caci nu doare…
Haideti sa creem in loc …
Sa vedem talanti, si-n joc
Sa ne bucuram de viata , de iubire, de speranta…
Vreau sa rada Domnul nostru,
Isus ,ce a fost si e Hristosul
cristian pascu
June 21st, 2008
Excelenta comparatia dintre biserica si spital.Este o mare asemanare in RO.intre cele doua institutii.
Am cateva intrebari mai ales pt.fr.DANIEL CHIRILEANU si s.CORA ,dar nu numai pt.ei.Ce pretios ar fi si raspunsul fr.EDI!
1. Ce spuneti despre directorul si comitetul director al unui spital care in timp ce vede ca nu prea au loc vindecari,ba mai mult,ca prea multi mor “cu zile” merg inainte la fel in timp ce se aseaza mai confortabil in fotoliile lor?
2. Si ce parere aveti despre Ministerul Sanatatii si Ministrul sanatatii care permite existenta acestei situatii deplorabile in majoritatea spitalelor?
3.Ati spus f.bine fr.DANIEL C.ca un bolnav care merge la un spital, cand vede ineficienta serviciului medical ar trebui sa se transfere la un alt spital.
Ce spuneti despre bolnavul care nu paraseste acel spital?
4.Cum ar putea un biet bolnav, binenteles dupa ce s-ar vindeca -si asta e posibil doar cu ajutorul MARELUI MEDIC- sa ajute un asemenea spital sa functioneze bine?
Tudor,Romania
June 21st, 2008
GEORGE,
Te felicit si iti multumesc pt.unele comentarii-care sint constructive-de la aceasta emisiune.Stiam ca ne poti ajuta.Nu ne parasi si in nici un caz nu parasi emisiunile “OsiP” si “Oxigen” pt.ca, prin ele poti gasi usor calea spre fericire!!!
Tudor,Romania
June 21st, 2008
Excelenta e si comparatia dintre biserica si scoala.In RO.exista multe asemanari intre cele 2 institutii:
1.In scolile din RO.este prea multa teorie si prea putina practica.Asa ca, chiar daca termini cu 10, chiar dupa 17 ani de studii,iesi din scoala intristator de nepregatit pt.viata reala.
2.Teoria este prea multa si plina de invataturi fara rost.
3.Exista putini profesori care sunt modele de integritate,priceputi,care-si iubesc elevii si urmaresc dezvoltarea reala a lor etc.
4.In general profesorul prin caracterul lui si prin teoria pe care o preda, striveste individualitatea elevilor si face din clasele lui niste frumoase gradini de legume.Si toate acestea se intimpla sub privirile aprobatoare ale directorilor.
5.Slava Domnului ca mai sunt si profesori ca fr.EDI care predau intelepciune si o predau f.bine-practic si atragator,si care ne ajuta sa crestem.
6.Realitatea trista este ca multi din putinii profesori priceputi parasesc scolile din RO. Oare de ce?
7.Slava Domnului ca exista o scoala buna pe internet-Intercer,Oxigen,Oameni si perspective,Speranta tv,etc.
8.Intrebati-va, dragi tineri, de ce ISUS n-a invatat la nici una din scolile timpului sau.Raspunsul adevarat il gasiti in superba carte “Viata lui ISUS” capitolul 7-Ca un prunc-scrisa de EGWhite.
Tudor,Romania
June 22nd, 2008
Mai am o intrebare pt.invitatii emisiunii si pt.toti ascultatorii:
Sistemul sanitar si de invatamant vin de sus, de la Ministere,regretabil nu de mai sus.
De ce oare cei din Ministere cand vad falimentul sistemelor lor,nu adopta sistemele eficiente ale lui DUMNEZEU? Sau nu vad falimentul? Este si profetizat!!
Tudor,Romania
June 22nd, 2008
cred ka rar trebui sa-i mai invitati si pe tineri in emisunea voastra sa vedeti ce spun ei de la ei direct
ionut
June 22nd, 2008
Fr.Administrator de site,
Daca am vorbit rau, arata ce am spus rau,dar daca am vorbit bine de ce nu mi-ai aprobat comentariul?
Tudor,Romania
June 22nd, 2008
Fr. Administrator de site,
Va rog sa ma iertati dar se pare ca n-am vazut de ochi ca mi-ati aprobat comentariul.
Tudor,Romania
June 22nd, 2008
lucrurile sunt frumoase in dorinta pe care o are Daniel pt biserica, e atat de departe momentul in care o biserica sa fie deschisa pt vizitatori tineri. un ex concret: o masa de ping pong la subsolul bisericii locale de unde sunt eu este anatema ;))
biserica nu e pregatita sa lase activitatile pe mana tinerilor, vezi deschiderea intelectuala a tinerilor fata de emisiunile de pe O si P, oxigen vs articolele aparute in Curierul adventist din iunie 2008 de catre autoritatile bisericii-un raspuns brutal pt cei care au nevoie doar de raspunsuri si nu de gandire in primul rand
cezar
June 23rd, 2008
Exista o anomalie prin bisericile protestante, mai pregnant manifesta la tinerii din Alianta Evanghelica (vezi congresele Peniel) dar destul de des intalnita si prin bisericile adventiste, anume sindromul tanarului sentimentalist.
Daca ar fi vorba doar sentimentele curate ale fetei “Din oglinda” lui Cosbuc, lucrurile ar fi normale, adica asa sunt adolescentii .. mai visatori, mai metaforici .. suavul pleoapelor, aburul vocii, obrazul clorotic al fetei.
Insa ce se vede in biserica este o alienare a sentimentului curat al tanarului intr-o poetica bolnavicioasa, un amalgam de complexe de vinovatie cultica ispasite printr-o asa-zisa umblare cu Isus, un Isus care trebuie zilnic si la fiecare intalnire tinereasca trebuie sa stoarca lacrimi, sa emotioneze, pentru ca sa astupe gandul pacatos al imperecherii.
Una din nevoile cele mai acerbe ale tinerilor, cu atat mai epuizante cu cat reclama o impune si nu numai … organicul si furtunile hormonale normale la varsta lor dar neintelese si neexplicate, o pretind este erosul.
Tinerilor care frecventeaza bisericile li se explica erosul in manierele slave sau cel putin de secol XIX, Biserica nu are raspuns pentru erosul adolescentin, are doar carjele psihologiei, frustrarile calugarilor si … ooo .. minunatul surogat .. religia, adica … vrei eros? Isus ti-l ofera. Dar acest Isus emotional care trebuie sa excite mai tare decat centrul cortical al sexualitatii, trebuie condimentat mai mult si tot mai mult .. asa incat nu e de ajuns jertfa de pe cruce ca semn suprem al iubirii, trebuie ilustrata cu imagini tot mai picante, si de aici tot felul de povestiri inventate cu tati care sacrifica proprii copii ca sa salveze niste straini, cu mame care nu stiu cum se mai schilodesc .. ma rog .. telenovele .. siropuri .. stiri de la ora 5 .. medicina legala pe paine cu gust dulce de iubire cu Isus, pentru ca iubirea Lui sa fie mai puternica decat atractia sexuala.
Si felul asta de a rezolva problemele tinerilor se rasfrange intr-un comportament alientat: nici erosul nu e eros, nici religia nu e religie .. este o invartire in jurul cozii, ca sa nu spun narcisism pervertit.
Daca tot ne intereseaza nevoile tinerilor si nu stim sau nu suntem atat de curajosi si sinceri ca parinti cu copiii nostri, macar sa nu le mai vindem gogosi si sa nu ii mai lasam sa cultive sentimentalismul asta ieftin pe care il intalnim prin biserici, prin predicile unora care cultiva neprihanirea prin vinovatie, care lovesc cu ghioage lacrimogene in psihicul sensibil si neincercat de viata al adolescentului, ca noi astilalti suntem magari batrani, dar curatia lor de suflet nu merita lovita in halul asta .. asadar nu mai promovati predici lacrimogene, nu mai cultivati tehnici hipnotice printr-o muzica in game minore, baladice (atentie la Emo religios) care sa dea tinerilor gustul dulce amar al intalnirilor si despartirilor de realitati imaginare.
Cunoasteti-va pe voi insiva dragi parinti, acceptati-va si apoi oferiti-va drept pilda copiilor vostri.
liviu a - sindromul tanarului evlavios
June 23rd, 2008
Tinerii nu sant invitati deoarece au alta mentalitate cladita pe o anumita structura ce pe multi iar supara, ca sa nu spun mai rau. Si totusi, tineretul de azi este mult mai dotat din toate punctele de vedere ca cel din alta generatie. E normal sa fie asa. Dar, exista acest dar, si anume: Tinerii pun prea multe intrebari si nu are cine sa raspunda corect la aceste provocari ale secolului nostru. Din pacate batranii pastreaza ce au apucat, tanarul, merge mai departe si studiaza. Concluzie: “Bine face tanarul ca studiaza dar, sa traga cu urechea si ce spun cei in varsta, deoarece, poti gasi la unii din ei, ape adanci si limpezi. Nu le evitati.
arh. Gheorghe Petrescu
July 1st, 2008
Este adevarat ce au vb in video dar are foarte mare dreptate george.. unde sunt tinerii?… eu sun foarte tanara …. eu una cred ca e mai bine sa vorbesti cu cei de varsta ta despre Dumnezeu.. adica.. ce cunosti despre Dumnezeu spunele si la altii ..nu tine numai pentru tine.. ce auzi de la adulti ..ce vorbesc ei si iti spun ..zi si tu mai departe ..o sa ii ajuste pe altii foarte mult sa inteleaga si sa creada in Dumnezeu ..
Evelina
July 5th, 2008
George,
Sunt terifiat de ceea ce ai scris. Gandul sinuciderii poate trece prin mintea oricui, la mare necaz, dar este unul dintre cele mai mari rele, o „solutie” care da cu piciorul Crucii lui Iisus si care te trimite direct la judecata celor nerecunoscatori. Toate relele pe care le-ai facut nu pot fi mai mari si mai definitive decat perspectiva sinuciderii. Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, inceteaza sa mai gandesti la o asemenea solutie. Nu este de loc un refugiu. Sinucigasii se vor trezi la invierea a doua, ca sa vada cu ochii lor ce au pierdut, pentru ca au dat cu piciorul unei mantuiri nemasurate, cumparata pe un pret infinit. Chiar daca simti uneori ca nu mai ai nici un motiv sa traiesti, suferintele lui Iisus rascumparatoare sunt un motiv care nu piere niciodata. Chiar daca nu cunosti destul pe Dumnezeu ca sa doresti mantuirea, trebuie totusi sa fii mantuit pentru ca esti al Lui de drept, prin creatie si prin rascumparare. Nu da cu piciorul acestui dar necuprins.
Si nu astept replica, deoarece ai jurat ca nu vei raspunde. Te rog sa te feresti de vorbe mari — cuvintele pot ucide constiinta, uneori ucid si viitorul.
Nu stiu ce varsta are George, dar eu am intalnit tineri bantuiti de gandul sinuciderii si de lipsa de stima de sine. Parintii si in general adultii fac uneori greseli mari in educatie, neintelegand ceea ce a spus in repetate randuri Pavel, care adauga la porunca a cincea si sfatul lui Dumnezeu: “Parintilor, nu exasperati pe copiii vostri, ca sa nu devina disperati — ci educati-i in disciplina si avertizare din partea Domnului” (Ef 6:4; Col 3:21).
Florin Laiu
July 30th, 2008
Ce este mai usor? A zice: “iertate iti sunt pacatele”, sau “ridica-te, ia-ti patul si umbla”?
***************************
Eu sunt un prost, un nebun, un criminal, un BLASFEMITOR, un ateu, un om fara Dumnezeu, un ticalos, un nenorocit, fumez, beau, nu respect Sabatul, mint, fur, nu ma rog, nu citesc Biblia, nu cunosc (nu am citit nimic despre toti cei despre care se vorbesc) aproape deloc istoria teologiei, sunt lenes, plin de prejudecati, pofte si frustrari, un razvratit, un orb care s-a saturat sa umble in bezna, un sarac sufleteste, un ipocrit egoist.
Intr-un cuvant un pacatos… mizerabil, de cea mai joasa speta. Un nimic.
Asta sunt eu.
Stiu ca merit moartea si nici nu vreau altceva decat moartea mea. Nu vreau, nu cer binecuvantari si nu sunt vrednic de viata vesnica. Nici n-as suporta sa traiesc cu mine.
Si ca sa vezi cat de mult o tin pe a mea, voi face ceva ce o sa te socheze pe tine, crestinule, care stii ce este scris in Biblie:
JUR (iau pe Dumnezeu ca martor) ca nu voi mai comenta aici, pe siteul acesta, niciodata!
Si nu fac asta la suparare, ci in stare de luciditate.
Adio!
ps: si cu toate astea m-am indragostit de Isus. nebunie curata intr-un animal demonizat cum sunt eu! poate ca ar trebui sa ma sinucid… dar niciodata nu e prea tarziu… sa scapi de un nimic! si cu mine si fara mine, tot aia e… viata nu se opreste in loc pentru disparitia unei umbre.
(unde este inconsecventa in afirmatiile mele?)
**************************
Ma ascund de mine… in mijlocul multimii. Dar unde sa ma duc, unde sa fug???
Nu fac deloc bine… iata ce fac eu. Nebuni? Daca voi sunteti nebuni, atunci eu ce mai sunt? Presul de la usa… ceva de jos rau de tot…
Tsunami??? Din partea cui? Pentru ce? Hmmmm… (ma fac ca nu inteleg)
Si as putea sa-ti raspund: prietene, ce am a face eu cu tine ? Nu mi-a venit inca ceasul. ceasul sa fiu judecat si trimis la moarte definitiva.
Nu astept nimic… nu vreau sa fac nimic de la mine… si nu datorez nimanui nimic… in afara de Isus. Si vreau sa mor repede, de tanar. Nu vreau sa traiesc inca 50 de ani intr-o astfel de lume, nu vreau sa mai fiu eu, acelasi si acelasi eu… Pentru ca ma detest!
“Cum as vrea sa fiu?
Asa cum m-ar vrea oamenii pe care eu ii admir….
Locul unde as vrea eu sa traiesc?
Unde iubirea ar fi intotdeauna impartasita…
Ce urasc mai mult?
Raul din mine…
Cum as vrea sa mor?
Mai bun si iubit!”
Ma intreb totusi de ce continui sa intru aici? Ramane un paradox pentru mine.
Spun una si fac alta… cred una si traiesc altfel… Nici asa, nici asa. Ma urasc!
Esti crestin, ma George? Nuuuuu! Baga-ti bine in cap! Nu ai dreptul sa spui asta, nebunule! Sunt unul care L-a ucis pe Isus crezand asta. Si asta nu vreau s-o uit! Nu merit nimic bun. Daca e sa merit ceva, atunci aceea e moartea. Si pentru asta cred ca judecata si verdictul sunt corecte. Am nevoie sa aud injuraturi si jigniri la adresa mea!
Oh, George… pana cand vei continua sa intorci spatele Celui mai bun prieten al tau?????
Trezeste-te odata din starea asta! Pentru ce vrei sa mori????? Spui ca-L iubesti??? Sa nu te mai aud vreodata ca mai spui asta… fara sa vad sacrificiu de sine! Lasule! Spui mereu ca esti liber sa alegi… Atunci alege odata!!! Iata ca ti se lasa casa pustie…
(oxigen, 29 mai)
*************************
george
July 31st, 2008
Open your eyes!!!!!!!
Nu vreau intelegere din partea voastra!
Nu ma ajuta cu nimic… daca nu ajung sa ma inteleg eu pe mine.
Degeaba ma iubeste si ajuta Dumnezeu, daca eu nu constientizez inteligent asta. Tot prost o sa fiu. Trebuie sa-mi inteleg rational starea. Trebuie sa-mi dau seama singur.
Nu vreau sa fiu o pricina de poticnire pt. nimeni… ci vreau sa indrept atentia spre Isus si inspre sufletul omului (al oricaruia dintre noi). Dumnezeu lucreaza/vorbeste prin mintea omului si nu prin miracole exterioare. Numai asa il poate transforma. Dumnezeu a facut omul dupa chipul si asemanarea Lui si in privinta asta. L-a inzestrat cu minte, cu ratiune, cu inteligenta… si i se descopera la nivelul mintii, al constientului, al constiintei, al cugetului, al puterii de intelegere in mod inteligent. Pentru a-L intelege mai bine pe Dumnezeu, trebuie sa ne intelegem pe noi asa cum suntem. Nu poti iubi ce nu ajungi sa cunosti bine. Nu poti iubi doar rugandu-te si astepand sa-ti fie dat totul de-a gata. Dumnezeu nu face miracole in caracterul tau. Acesta se formeaza in timp… prin conlucrare cu divinitatea. Ca sa iubesti trebuie sa cunosti. A-L iubi pe Dumnezeu inseamna sa-L cunosti… la fel si in cazul omului. Cu cat il cunosti mai bine, cu atat il iubesti mai mult. Odata inteleasa o problema, o contradictie, o stare… aceasta dispare de la sine. Ura inteleasa devine iubire. Uram doar ce nu am ajuns sa cunoastem, ne e frica doar de ce ne este strain si neinteles. Suntem chemati sa cunoastem, sa iubim… si asta nu se realizeaza peste noapte.
Nu caut mila si compasiune. Ceea ce am spus a fost spontan si sincer. Si nu exista sfat pe care sa nu-l fi gandit deja eu insumi. Trebuie in schimb sa ma inteleg in totalitate, sa gasesc eu raspunsul pentru mine, in mine. Adevarul nu-mi foloseste la nimic daca nu este adevar pentru mine. Adevarul mi-l construieste Dumnezeu prin mine, prin mintea mea, insa in mod rational si constient. El nu transforma prosti in intelepti fara voia lor, fara efort (la nivelul mintii) din partea lor, fara cooperare din partea lor. Credinta trebuie sa fie inteligenta si rationala.
Cautati si veti gasi… NU veti gasi fara sa cautati…
Ati inteles ce am vrut sa zic? sper ca da…
Urasc partea intunecata si ipocrita din mine… dar nu sunt disperat. Disperarea e o expresie a orgoliului perfid. Daca as putea sa scap de aceasta ura, as putea iubi in mod corect…
(oxigen, 29 mai)
****************************
Daca nu m-ai fi cunoscut de la inceput si n-as fi scris cat de cat frumos (adica acceptabil), nici pe mine nu ma vedeai acum asa cum ma vezi (dupa aceste comentarii mai dure facute recent). Sufletul (caracterul) unui om nu sta in fapte si cuvinte, ci in ceea ce este el pentru el insusi… in ce ar vrea sa fie inauntrul lui. Stii tu ce ar vrea sa fie, cum ar vrea sa traiasca? Cuvintele nu sunt intotdeauna ce par… Si de cele mai multe ori ne ascundem sub o masca dura si frivola, doar ca sa nu se vada frica, slabiciunea si vulnerabilitatea emotiilor noastre. Si culmea de tot atatea ori facem asta in mod inconstient… cautam ceva, dar nu stim ce. Daca as privi-o o singura data, as sti cu siguranta ce fel de persoana este. Pe mine nu m-a suprins ca a scris acele cuvinte… m-a surprins ca a decis sa o faca aici pe site.
Ma identific cu oricine si ma regasesc in toti. Si eu traiesc acolo, in sufletul ei… ca si in al tau.
Pot indura mai bine rautatea si violenta decat ipocrizia, mandria si tradarea.
(oxigen, 29 mai)
****************************
Nu-ti cer sa ma intelegi deloc… nici tie, nici altora. Nu cer nimanui nimic. Nici macar sa fiu bagat in seama. Si nu sunt atat de schimbator si de suparacios pe cat las sa se inteleaga. Zambesc la jignirile altora (fiindca nu ma pot jigni mai mult decat o fac eu in dreptul meu - stiu ce sunt).
(o&p - rationament, argumentatie si persuasiune, 18 iunie)
***************************
george
July 31st, 2008
“Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.”
Aham… ce frumos suna! Wow… ca o poezie… E ca si cum ai spune cuiva: Iubeste-ma!
lol
Ia sa vad… poti? “Pai as cam vrea, dar nu reusesc… nici sa ma omor, manca-ti-as”.
Frumoase si bune aceste sfaturi practice spuse de Pavel, dar pt. multi dintre noi sunt neintelese… se transforma exact ca in cazul celor 10 porunci. Nu poti tine, respecta poruncile daca nu ai dragoste. O vei face numai la nivel exterior, superficial, numai la nivel de litera.
Fii fericit! … hmmm… si acum ma straduiesc sa fiu… oi reusi eu oare? Ma apuc sa-mi bag in cap mereu, sa ma straduiesc zi de zi prin autosugestie (”ba boule, George tu esti bun, esti bun, esti bun, esti bun”… blah, blah, blah)… ma dau peste cap, meditez, citesc Biblia (pana si in lb. ebraica sau greaca - ma rog, nu e cazul meu), ma rog zilnic… si in final constat ca nu pot. Tot rau si imbecil raman. Tot asa sunt ca la inceput, doar comportamentul meu se schimba usor. E o autoamagire.
Care e rezolvarea? Ce sa fac Doamne? Poate intra un om matur in pantecele mamei sale?
Invata-ne Tu… ca d-aia ai venit… noi suntem doar niste pampalai orbi. Zicem ca intelegem si ne dam in fapt cand nu te astepti. Si pe urma stam si plangem ca proasta pe mormant… suntem niste nefericiti.
Care e solutia? Cum pot sa fiu sfant? Cum pot avea Duhul Sfant? Prin magie???
Cum pot sa iubesc?????? daca ar exista o formula magica… o ecuatie… o licoare…
Cineva crede si se converteste… este iertat si indreptatit… si pe urma??? ce urmeaza?
“Fa asa… fa cealalta.. fii bun, milos, iubeste pe dusmanul… etc…” Sfaturi morale. Reguli etice.
Iubirea se invata? Ce n-as da si eu sa iubesc… fiindca atunci simt ca as fi fericit. Daca as iubi, as putea sa fiu moral. As putea sa fiu bun, fara sa fiu rau. Si totul ar veni de la sine, in mod natural, spontan. Se cere efort… sau totul imi este dat, oferit pe tava? Sunt deja mantuit si gata? Atunci ma duc sa alerg bucuros pe campii si sa cant… “Trebuie sa ai credinta”… mi se spune. Si daca nu ajung sa iubesc, nu am avut credinta adevarata? “Nu ai avut credinta autentica, te-ai indoit in inima ta!… putzin-credinciosule. Vezi? D-aia!”
Imi iau jucariile si plec acasa! Nu ma mai joc. Ce e asta, bataie de joc? Eee…
Stii ceva Isuse? Imi ceri ceva ce nu pot realiza niciodata. Nu esti corect!
Ia vino Tu si traieste ca mine aici si pe urma mai vorbim! Ooops… dar deja ai facut-o…
Poate ca ar trebui sa recitesc cap. 9 si 12 din Hristos Lumina Lumii, inainte ca sa deschid gura si sa acuz. Dar, fiind om… am dreptul sa o fac. Am dreptul sa ma cert cu Isus si sa-i cer socoteala si explicatii. “Daca Tu esti drept si bun… arata-Ti dreptatea fata de mine… vino sa ne certam! Fa-ma sa inteleg principiile caracterului Tau. Nu mi le cere fara sa le inteleg.”
ATUNCI… Vino si invata de la Mine!!! Vino sa Ma cunosti… vino sa Ma privesti! Vrei?
Vrei sa inveti ce e bunatatea? Vino sa Ma vezi la lucru… si vei invata prin imitare, prin imprimare in mintea ta a ceea ce vezi. Nu exista manual pt. bunatate si iubire. Cunoaste-Ma asa cum te cunosc si Eu pe tine! Apropie-te de Mine! Vrei sa intelegi? Uita-te la Mine. Priveste la Cruce! Te provoc sa faci asta.
Come … and follow Me!
Si raman mut. Tacere. Nu am replica si ochii sunt atintiti in pamant de rusine. De ce nu il privesti George? Atunci… Sa nu te mai aud! Poti sa te plangi cat vrei, atat timp cat nu ai curajul de a privi. Ti-e frica sa traiesti viata asa cum e…
(oxigen, 5 iunie)
**************************
Raspunsul l-a dat Isus: Cunoaste-Ma pe Mine… si apoi vei putea tine si Legea. Asta e metoda. Pentru ca atunci cand vei ajunge sa-L cunosti, vei ajunge sa-L iubesti. Legea e buna si sfanta, dar eu nu sunt. Nu pot tine Legea prin autoimpunere, fara intelegerea spiritului ei. Mai bine n-o mai tin decat s-o tin asa! E mai grav! E o contradictie majora la care doar Isus are cheia, rezolvarea: dragostea = caracterul Tatalui. Implinirea dreptatii se poate face doar din dragoste!!!!!
Exemplu simplist: Un tata ii cere copilasului sau sa il imbratiseze si sa-l sarute pe obraz in fiecare seara inainte de culcare. Copilul poate privi la aceasta “cerinta” ca la o porunca. Daca il iubeste, mai poate fi considerata aceasta cerinta o porunca sau o placere? … si tot asa…
Nu poti respecta cu adevarat Legea daca nu ai ajuns sa cunosti, sa intelegi caracterul lui Dumnezeu. Cel care nu gaseste PLACERE (pasiune) in implinirea Legii e la fel cu cel care nici macar nu incearca s-o tina.
(oxigen, 18 martie)
*************************
george
July 31st, 2008
Libertatea asta… mai mereu inteleasa gresit… Da, ai dreptate.
… suntem doar fara pricepere intr-o lume tot mai confuza si meschina. De aceea avem nevoie de exemple de moralitate si iubire (de repere) in cei mai in varsta ca noi.
“Cum reusiti mai oameni buni…?”
Nu-i asa ca e un mister? Cum e posibil?
IO.V, pai tocmai ca nu poti intelege, nefiind in situatia Claudiei si netraind viata ei. Fiecare simte in felul sau. Oricat am incerca noi sa intelegem, nu putem. Doar Isus stie…
Il facem mincinos in fata? Oare? Nu e vorba de manie impotriva Lui, cat de exprimarea cu curaj a frustrarilor acumulate… si in dialog (asa cum agreezi si tu) direct cu Dumnezeu. Dialog in rugaciune intima… doar ea si Isus.
Si cum ne-am putea opri gandurile???? Prin autoimpunere? Cum poti scapa de obiceiuri rele? Prin straduinta obositoare de a nu mai face… sau prin inlocuirea lor cu obiceiuri bune? Cum putem inlocui gandurile rele cu cele bune? Suntem gata sa invatam de la orice ne va invata mai bine din Biblie! Ascultam…
Poate aveti dreptate… dar avem acest drept de a ne certa cu Isus… fata in fata cu El. Si El nu se supara pe mine. Cearta nu trebuie inteleasa ca ura, ca judecata. “Veniti la Mine… toti cei truditi si impovarati”. Impovarati???? Poate ca trebuie sa ma pocaiesc, sa ma indrept mai inainte de a veni la Isus??? De ce sa-l supar pe Isus cu framantarile mele. Trebuie doar sa-L laud… Asa e? Sa fim cum “ar trebui”… sau sa ne intelegem pe noi asa cum suntem, cu bne si rele? nu e vorba de ipocrizie, ci de autoinselare si auto-robotizare. (sa nu se inteleaga ca acuz pe cineva, explic doar rationamentul meu).
Isus al meu este alaturi de mine si ma intelege. Este un Isus real si nu fictiv, nu personaj de film artistic. Este in jeans si in tricou… fara sacou si cravata, fara toga, fara manta de in… El pentru mine este simplu si deschis, modest si umil. Este prietenul meu cel mai bun, cu care pot vorbi orice… fara cenzura deloc. Oare El nu-mi cunoaste deja gandurile? Ce rost ar avea sa mi le ascund? Asta nu l-ar jigni? El ma intelege cel mai bine si ghiceste mereu de ce anume am nevoie eu. Cel care se bucura intotdeauna cand ma vede. Mereu optimist, glumeste cu mine, rade impreuna cu mine, plange impreuna cu mine, sufera alaturi de mine. Dar intotdeauna imi spune adevarul! Privirea Lui este mai patrunzatoare decat razele laser si mai tulburatoare decat cel mai frumos asfintit de soare. Si ma innebunesc atunci cand sta alaturi de mine si doar tace!
Aveti mila de noi, tinerii!
“Din clipa cand omul il supune pe Dumnezeu unei judecati morale, il ucide in el insusi”. Asta o spune A. Camus. Cat de adevarata e afirmatia? Oare asta e echivalentul “luptei” cu Dumnezeu in rugaciune… sau se face in lipsa lui Dumnezeu, in mod egoist si acuzator???
mi-am deschis doar inima, nu spun ca eu am dreptate.
cu multa afectiune,
george
(oxigen, 12 mai)
***************************
Da, stiu… Inteleg rolul bisericii. Nu am spus ca am facut o alegere inteleapta si buna. Insa este o chestiune personala… nu pot sa explic f. bine. Simteam cum imi pierd credinta si ravna, ma plafonam… Am incercat sa fac ceva de multe ori si m-am descurajat …
NU recomand nimanui sa faca ca mine! E o alegerea gresita. Tatal ceresc ne vrea impreuna.
Faptul ca nu mai traiesc asa cum as vrea, nu anuleaza adevarul cunoscut. Stiu in Cine cred!
Ma simt ca fiul risipitor… care a plecat departe…
Poate intr-o zi ma voi reintoarce la lucrarea Sa, in bratele Sale :((((
(o&p - de ce exista suferinta, 20 februarie)
***************************
Cum sa pleci si sa uiti pe Dumnezeu atunci cand ai experimentat iubirea Lui?????
va spun: nu poti sa uiti!!!!!! niciodata!!!!!!!!!! nimic nu te va ma satisface.
cum e posibil sa iti intorci fata de la El cand L-ai cunoscut?????? nu pot intelege asta la mine…
si iata ca e posibil.
(oxigen, 24 martie)
http://www.youtube.com/watch?v=_ETrntOjDTc&feature=related
george
July 31st, 2008
“Inseamna oare moartea calea spre eternizarea fiintei tale in ea insasi, sau inseamna doar neantul, cumplit prin nimicul pe care il ascunde? Amandoua ipotezele coexista in fiinta agonica. Toata grandoarea si nimicnicia omului se afla in aceasta permanenta indoiala.
Insetat de cunoastere, omul vrea sa stie, lucid, si atunci ratiunea ii prevesteste neantul. Insetat de nemurire, omul vrea sa nu stie, sa creada doar, si atunci credinta ii sopteste eternitate. Din aceasta lupta neincetata se naste sentimentul tragic al vietii.
Daca este dureros sa incetezi intr-o buna zi sa mai fii, mai dureros ar fi, poate, sa continui sa fii mereu acelasi, numai si numai acelasi tu, fara a mai putea fi in acelasi timp tot restul, fara a putea fi totul.”
Miguel de Unamuno
Cel care as putea sa fiu!!!!
in Hristos!!!! Wow!!!! Nu exista limite in cer… si nici limite de “cautare” pe pamant. Limitat este doar creierul meu. El mi-a pregatit noi universuri de cunoastere si descoperire pentru mine.
Acum inteleg mai bine ce vede Hristos cand se uita la nenorocitul de mine. Sunt doar un prost imbecil si criminal. Dar el vede in mine CE AS PUTEA deveni eu…
“Ce vrei sa-ti fac?” hmmmm…. la intrebarea lui Isus cred ca m-as gandi o eternitate (exagerez) inainte sa ii dau un raspuns.
Oare ce vreau eu?
Aaaa, da! Stiu ce vreau!
Te vreau PE TINE, Isuse!!!! Nimic altceva nu ma poate satisface.
Fara Tine nu as avea motive pentru a trai o eternitate rece. Te vreau pe Tine in mod intim si complet. Fie numai si pentru cateva zile… Si apoi pot muri linistit.
(o&p – noul ateism, 8 aprilie)
Iata ce gandeste un tanar de 30 ani… un nimic pierdut in tarana…
george
July 31st, 2008
Sinuciderea nu poate fi adusa ca un argument in favoarea disperarii. Nimeni nu se sinucide din disperare… Chiar si sinuciderea e un act de vanitate, cel mai teribil dintre toate, un act de orgoliu nebun…
O disperare care ramane disperare e firesc sa ne trezeasca suspiciuni. Caci odata cu disperarea a aparut imediat placerea disperarii. De aceea oamenii care sustin ca “isi ineaca amarul in bautura” mint fara sa-si dea seama. O disperare care cauta placerea menita s-o indulceasca n-a fost decat o nalucirie a vanitatii.
Multi oameni sunt disperati din orgoliu. Au o prea buna parere despre ei insisi ca sa admita ca disperarea i-ar putea ocoli. Asa se explica de ce intalnim atat de des fenomenul aproape comic al oamenilor care se grabesc sa duca in spate cruci straine, sa traiasca suferinte imprumutate…
Curios lucru, numarul cel mai mare de sinucigasi nu-l formeaza cei grav bolnavi, cu boli incurabile (in dreptul carora nu am curajul sa ma pronunt), ci oameni aflati in plina si infloritoare sanatae fizica. Sinuciderea este tocmai incapacitatea de a duce o suferinta pana la capat - protestul orb si iresponsabil in fata vietii. Sinucigasii sunt mai curand orgoliosi decat disperati. Ei cred ca dispretuind viata se dovedesc superiori celor care vor sa si-o apere cu orice pret.
Disperarea in fata neantului are totusi ceva mediocru. Inainte de a fi infricosati de pustiul care ne inconjoara, ar trebui poate sa fim infricosati de pustiul nostru interior. Inainte de a fi zguduiti de apropierea mortii, poate ar trebui sa fim zguduiti de marginirea si meschinaria noastra. Chiar si-n disperare se manifesta grandomania noastra. Si apoi, daca n-ar exista ipocrizia, ar mai putea exista biata si teribila disperare?
Un sinucigas ii este greu sa se priveasca drept in fata, sa vada unde anume s-au incurcat relatiile lui cu oamenii si cu viata, unde anume a gresit… Dar el se grabeste sa se sinucida. Sinuciderea e folosita cu atata graba tocmai fiindca e o solutie comoda, la indemana oricui. Cu adevarat trist e ca omul se sinucide de frica de a se cunoaste pe sine. Ne e mai putin frica de moarte decat de noi insine, cei adevarati.
De aceea, sinuciderea nu mi se pare suprema disperare, ci tocmai incapacitatea de a vedea pana la capat adancurile acelei disperari. Nu cei disperati se sinucid, ci cei incapabili sa-si traiasca viata si sa-si inteleaga disperarea (vezi contrastul din gradina Ghetsemani).
Si poate fi sinuciderea expresia libertatii? Sinuciderea nu este un act de luciditate. Ce fel de libertate interioara poate fi aceea care se manifesta cand intunericul coboara asupra noastra? E cunoscut ca , de pilda, cele mai multe femei, parasite sau deceptionate, care incearca sa se sinucida, o data salvate prin interventia medicala, nu mai repeta tentativa. Orgoliul lor s-a declarat multumit si cu o incercare nereusita. Ca sinuciderea e un act de vanitate ne-o dovedeste si dorinta, evident nerealizabila, a multor asemenea “candidati” care ar vrea sa poata vedea jalea pe care o lasa in jurul lor trecerea in nefiinta.
Nimeni nu se sinucide din motive serioase. Cand oamenii “normali” (sa spunem, care gandesc profund, ne-superficial) sunt supusi unor mari incercari, chiar si fizice, ei nu se gandesc la sinucidere in mod serios (desi gandul poate trece prin mintea oricui). Sinuciderea e si o forma de rasfat, un lux pe care si-l pot permite numai cei care n-au dat piept cu grozaviile existentei, cu teribile incercari ale vietii. Curmandu-si existenta, ei au iluzia ca se razbuna si ca pot astfel sa atraga atentia asupra marilor lor calitati, care au trecut atat de neobservate.
Dar pe langa ideea de vanitate, sinuciderea este si expresia urii fata de tine insuti, ura care se poate transforma, in momentele de criza, intr-o dorinta de autodistrugere. Duplicitatea atinge apogeul - individul se uraste pe sine ca si cum ar ura un strain, cel mai cumplit dusman - si atunci el se sinucide cu sentimentul ca face o crima…
E categoria cea mai sumbra cea a sinucigasilor asasini. El s-a omorat pe sine fiindca nu avea altceva la indemana. Daca avea la indemana o alta fiinta omeneasca, el ar fi devenit usor din sinucigas - asasin. Granita dintre sinucidere si crima e uneori greu de stabilit.
PS: multumesc florin pt. atentie! mintea ta patrunde mai adanc decat multi altii. te rog insa si eu… treci dincolo de cuvinte si intelege spiritul si mesajul pe care vor sa le evidentieze.
george
July 31st, 2008
Draga George,
Ai dreptate ca trebuie sa trec dincolo de cuvinte. Am citit mai mult din postarile tale, dar nu reusesc sa inteleg exact ce se intampla cu tine, nu vad unde se sfarseste realitatea si unde incepe literatura si intuitia psihologica. Anyway, ar fi bine sa nu te joci cu cuvintele, in special cu cele mari si grele, fiindca nici autoflagelarea, nici spovedania in acest spatiu nu-ti usureaza suferinta – dimpotriva, o amplifica. Cred ca nu de sfaturile mele ai nevoie. Domnul sa se indure de tine!
Florin Laiu
August 1st, 2008